Soarele rasare peste mine si corpul meu se ridica in capul oaselor pentru a trai...respir, inima bate si e de ajuns...ziua se scurge lent... traiesc din inertia care ma inpinge inainte ca pe o barca purtata de un vant razlet;merg inainte ca o mumie egipteana bine conservata dintr-un muzeu prea mare pentru cat loc ocupa ea ca o simpla exponata batrana...in timp ce viata vuieste puternic in jurul ei.
Muzeul in care sunt inchis,unde ma mumifiez in fiecare zi conservat de razele soarelui care-mi fac inima sa bata,e prea mare si se invarte prea repede in jurul soarelui pentru ca eu sa mai pot tine pasul cu el... totusi inertia ma poarta inainte ca un blestem rostit incantat acum poata peste 6000 de ani cand m-am nascut...respir,si cu fiecare respiratie oxigenul devine pentru mine cel mai blestemat element...
Soarele apune apoi,apune la fel de trist pentru mine precum a si rasarit;imi spun ca a fost doar o zi obisnuita,o zi in care am respirat oxigen,si in care in ciuda vointei mele organismul meu a primit baia dadatoare de viata a soarelui...

Tweet

Publicat de: Terius Anthony la data de: 11-09-2009, 4:05 pm
Cuvinte cheie: Mumia

---

Expeditor: (nume prenume) *	Destinatar: (nume prenume) *
Expeditor: (e-mail) *	Destinatar: (e-mail) *
Mesaj Personal
* * campuri mandatorii