mă uitam la ei cum se roagă
nu îi asculta nimeni
era o chestie personală şi trebuia să admit
că lumea fusese făcută la repezeală
şase zile erau prea puţine
pentru o perfecţiune depăşită de legile fizicii
nu se făcuse niciodată inugurare
aşa că presa nu aflase nimic
când să le rezolvi pe toate
s-a organizat o conferinţă cu circuit închis
termeni de specialitate
nu mi-a rămas în cap decât unul mai scurt
parcă măr
nu ştiu cum funcţiona dar acum era setat pe oprit
altfel totul arăta ca o sală de spa
adam şi eva mobilizaţi să se iubească
efortul de a se abţine e obişnuinţa noastră
de a nu face nimic
în rest cerul
un spaţiu în care dacă vorbim de eden
oprim timpul

Publicat de: dan camui la data de: 20-02-2012, 11:32 pm
Cuvinte cheie: poezie | o veste proasta