Din izvorul sufletului,plin cu apa cristalina
Pura si limpede tasnea odata...fericirea.
Acum izvorul a secat,a mai ramas doar cu speranta
Ca cineva ii va trece pragul casei sale
Sa-i curete orificiile inimii ,redandu-i din nou fericirea.

Si iata,vantul i-a auzit chemarea ,venind repede ,
Ii intinde bratele sale puternice,rupand crengile,
Si ele cu ajutorul vantului nebun de dorinta
Ii curata casa inimii sale cu tandretea unei flori
De lacrimile inchegate de tristete,de dor...

Ploaia l-a auzit si ea,ajutor vrea ca sa-i dea
Varsand putin cate putin,izvorul e din nou plin
Vrea sa curga fericirea, cand sclipirea stelelor se scaldau
In apa limpede de altadata,curata ...ca si o lacrima.
Dar totul e doar un vis...speranta.

Tweet

Publicat de: Buican Adriana la data de: 07-01-2011, 11:00 pm
Cuvinte cheie: iubire | speranta | dor

---

Expeditor: (nume prenume) *	Destinatar: (nume prenume) *
Expeditor: (e-mail) *	Destinatar: (e-mail) *
Mesaj Personal
* * campuri mandatorii