O istorie ascunsa

Sunt multe melodii descriind gandurile mele de acum,dar nici una nu a putut sa redea un refren pentru inima mea.Am alergat de frica gandurilor ce acum incep sa inghete.E ceva care suna cam cum spune melodia”povesti vechi in haine noi”.Paradoxal avem acelasi ganduri nespuse.Clepsidra se dizolva.Te intrebi ce gandesc atunci cand te privesc.Dulce sunt buzele,amare sunt sufletele.Simple cuvinte ce descriu coordonatele unui trecut.
Pasesc pe un alt boulevard cusut cu suflete fericite.Insa drumul acesta nu e pentru mine si ma trezesc din nou intr-o lume pierduta.Incerc sa cred ca totul e trecator,ma privesti indeajuns de mult incat sa nu iti dai seama ca imi lasi ochii sa se stinga in clipe rupte.E aceeasi poveste spusa de doi autori in doua moduri diferite cu aceeasi idée,cu aceleasi personaje,cu aceleasi sentimente,fiecare scriind pentru el,nestiind una de existenta celeilalte.
Peste ani,se intalnesc intr-o cafenea.Acum pot sa isi spuna povestea,timp nu mai este.La sfarsit:
-De ce ai asteptat atata timp?
-Nu imi gasesc cuvintele.Poate e mai usor sa scriu.De aceea am pastrat aceasta scrisoare pentru acest moment,pentru ca stiam ca va veni.Eram adolescenti,credeam ca te voi uita,era doar o poveste zgomotoasa. In fiecare zi o petreceam alaturi de tine,fiecare melodie de dragoste parca spunea povestea noastra neterminata.Senzatia era reala.Amandoi treceam printr-o perioada dificila,cum puteam atunci sa cred ca mam reindragostit?Imi era frica,fugeam de gandul asta.Iar atunci,asta era un mod valid sa te evit,sa nu iti vad privirea blanda ce cersea dragostea cuiva,protectia unui inger.Distanta asta ma omorat incetul cu incetul.Dragostea asta nu poate fi descrisa,nu va putea fi descrisa niciodata,pentru ca e mereu diferita.E unica.Am intrebat,studiat,dar degeaba.Sunt doar definitii,teorii,dar practica unde e descrisa?Sunt unele lucruri ce nu pot fi rationale,ne depasesc.Stiu acum doar ca trebuie sa traim cu ele asa cum sunt,sa traim acest sentiment maret,sa nu asteptam mult timp,el nu se va mai intoarce si nici nu se trateaza.Roade din tine,asa cum viermii rod carnea unui mort,diferenta e ca tu simti.Senzatiile sunt infinite si totusi e vorba de o esenta.Tu de ce ai asteptat atat de mult?
-Iti vedeam privirea mereu cercetatoare gata sa invadeze cu intrebari.Asta era frica mea cea mai mare.Imi era frica sa raspund intrebarilor si sa ma aduci in fata faptului implinit.Sa recunosc dragostea mea.S-a intamplat,dar am fost destul de siret incat am tamponat putin terenul.De ce am facut asta,nu ma intreba.Nici acum nu as sti sa raspund.Vezi de fapt sunt aceleasi sentimente,ce am spus eu e doar o completare la ce ai spus tu.
Fiind copii credem ca viata noastra e un joc,ca asa trebuie sa se intample.Cand crestem ne dam seama ca fiecare lucru se intampla cu un motiv,dragostea incepe cu un simplu cuvant si nu se sfarseste niciodata.Fiecare persoana din viata ta,iti aduce un plus pentru tine.Iti dai seama acum cate persoane fac parte din tine?Totusi nu poti sa schimbi trecutul,doar sa te bucuri ca ai avut suficienta forta pentru a putea trece peste.
Acum imi dau seama,recitind ce am scris,cat mai am de invatat,lipsesc cuvintele,cauza fiind nespusa.Ma bucur insa ca am putut descrie prin cuvinte simple un sentiment inteles poate doar de mine,bucuria fiind mai mare atunci cand voi realiza ca doar noi avem un trecut asemanantor.Regret ca nu am spus exact lucrurilor pe nume,ca am folosit taisuri.De fapt aceasta poveste e pentru persoana care a suferit mult.
Poate intr-o zi voi avea curajul sa scriu exact cum sa intamplat,cu siguranta atunci se va sfarsit totul.Stii tu,povestind retraind totul te vindeci mai usor.Oare imi este frica de vindecare?

Publicat de: Madalina Elena la data de: 30-10-2010, 4:20 pm
Cuvinte cheie: povesti vechi in hainenoi | vindecare | dragostea e unica | copii | protectie