O floare am fost cândva,
Cuprinsă-n mâna ta.
Din mâna-ţi m-ai scăpat
În zborul întunecat,
Voit, tu, m-ai călcat.
Inima s-a stins, tânguindu-se
Un ciot de ramură, frângându-se
L-ai privit cu ochii îngheţaţi.
Dar toţi plecaţi,
De suspiciune frământaţi.
O şoaptă s-a scurs pe o suavă undă,
La strigăte, oricum, nu vrea nimeni să răspundă.
L-ai auzit cu urechi înfundate,
Ca nişte frunze scuturate,
S-au risipit ale mele şoapte.
O privire s-a smuls şi un surâs,
Un fel de bucurie, ce vine după plâns.
L-ai simţit, cu simţuri degerate
Şi le-ai lăsat, de lume ferecate,
S-au scurs, în taine scufundate.
Acesta e sfârşitul cântecului meu,
Şi acum îmi iau adio, chiar dacă-i aşa greu.
Nu am cerut nimic din ce n-ai fi putut.
Dar nici frânturi de suflet, n-am vrut, nu ţi-am cerut.
Ţi-ai ascultat sufletul şi al tău a fost mut.
Am fost o frunză-n toamnă,
Un ciot de rămurea,
O privire sumbră
Şi dulce şoapta mea.
Un cântec de culcare,
Sau mierea dintr-un ceai,
O pavază sub soare,
Un simplu evantai.
Mărgăritarul pur,
O rază din apus,
O inimă zdrobită
De-un sentiment răpus.
O viaţă fără sens
În mâna-ţi muribundă.
O stea căzătoare,
Ureche ce n-ascultă.
Tu m-ai văzut, copile
Şi tot ai preferat
Să spui că-s doar o floare
Pe care ai călcat.
Să spui că sunt o rază
Ce iute se ascunde,
Să spui că-s doar o şoaptă
Ce-n tine nu pătrunde.
Şi spui că-s un gând dizolvat alert
Spui că-s doar un ciot
Un suflet prea inert,
Căci eu acum socot.
Îmi iau rămas bun
Şi plâng trecutul meu
Nu-ţi cere iertare,
Acesta-i drumul meu.
Şi chiar de te revăd,
Vreodată, în depărtare,
Şi-aud vreo şoaptă,aş spune:
\"Eşti doar o simplă floare!\"
Publicat de: Constantin Florina la data de: 06-02-2014, 1:53 pm
Cuvinte cheie:
Floare | Cantec | Ciot | trecut | iertare
O floare - 
Adauga la favorite
Trimite pe YM
Citatul Zilei
