Momentul crucial din viața omului schimbă fără echivoc calea devenirii. Este atacul de panică un asemenea moment? Dacă da, ar trebui de fapt să ne bucurăm de schimbarea majoră? Ce este constant pe lumea asta? Schimbarea. Atunci aș recomanda fiecărui om care suferă de atacuri de panică să stea liniștit; este într-o continuă autoconstrucție spre bine, o continuă contemplare și autocontemplare. Dar cu o condiție: să fie conștient de ceea ce i se întâmplă, să tragă foloase din căderea în interior, din călătoria în ființă survenită în cadrul atacului de panică pentru că, de ce nu, Împărăția lui Dumnezeu nu este afară ci în interior. Acolo trebuie căutată. Se poate că ai șansă. Dacă te trezești vorbind despre filosofie sau despre principii și concepte ce țin de filosofie, iar celorlalți li se pare că filosofia atunci se naște, nu dispera, ba dimpotrivă, bucură-te. Simplitatea ca și complexitate rezolvată așa cum spunea Brâncuși ne face să-l cunoaștem pe Dumnezeu, moment în care căderea în interior, întâlnirea cu tine însuți nu va mai fi devastatoare, nu-ți va da impresia că-ți pierzi mințile. Nu. Te va ajuta să te împaci cu tine însuți, să te accepți, să accepți că viața ta presupune tu și mai departe atacurile de panică vor înceta sau dacă nu încetează cel puțin vor fi gestionabile. Mai e o mare condiție la mijloc pentru ca simplitatea să funcționeze: lipsa pretențiilor, să nu mai ai așteptări de la nimeni și nimic. Să nu te atașezi prea strâns, să nu iubești prea mult; lasă astea celui care poate și a demonstrat-o și a luat asupra Sa și datoria ta de a iubi. Noi ca oameni nu prea știm ce e iubirea, o confundăm adesea cu pasiunea; e bună vorba aceea: mă iubești? la care el: o să văd dacă te iubesc după ce-mi trece pasiunea. Și încă ceva important: nu iubi cu sufletul carnea. Cam atât ar fi respectiv la trup. Sigur că înțelegi, că înțelegem asta, dar oare putem și accepta?! Nu-mi spune, știu: e greu de acceptat! Dar a lucra cu tine însuți nu trebuie nicidecum înțeles în termeni de normă de muncă. Este adevărat că și asta implică intensitate, condiții de a lucra cu tine, procedee psihologice, meditative, spirituale, o oarecare calificare în sensul atracției spre metafizică, dar în nici un caz nu implică vreo cantitate; nu, implică doar calitate. Fii sensibil, învață-te să fi sensibil! Cine se folosește de tine pentru că te vede sensibil nici nu realizează ce bine îți face! Nu realizează cât ai tu de câștigat în raport cu micul lui câștig în majoritate dacă nu complet materialist. Deci, fii sensibil! Dacă poți, scrie-mi.

Publicat de: Contact Cultural - Mircea Duca la data de: 05-12-2017, 8:32 pm
Cuvinte cheie: atac de panica | anxietate | vorbe despre | psihologie | sensibilitate