Stau singur exilat pe-o stanca,
Ca pe-un schelet de piatra funerara,
Cand vremea nu sosise inca
Si clipa n-ar fi trebuit sa doara;

Cu ochii tristi,dar limpezi inca,
Privesc senin tot mai departe,
Nu spun nimic,desi le spun pe toate,
Nu strig,desi durerea e adanca,

Traiesc cu clipele straine
Cosmarul unui timp infect,
Nu stiu de vremea pleaca sau de vine,
Nici de mai am o inima in piept.

Nu am crezut,o sfinte Doamne,
Nici ca existi,nici ca esti viu-
Vedeam din cer cazand doar toamne,
Peste al inimii pustiu;

Cand drumul mi s-a afundat in mare
Si-aproape eram mort de tot,
Catam spre ceruri o salvare,Strigand:
-O Doamne,nu mai pot!

Vedeai Isuse c-am ajuns
La capatul puterii
Si-atuncea Tu mi-ai dat un vis
In dimineata Invierii;

In visul Tau dumnezeesc
Mi-ai pus o-ncredintare:
Pacatul sa mi-l pocaies
De caut o salvare

Mi-ai spus sa fiu mai bun,mai bland
Sa te iubesc pe Tine
Si-aproapele sa mi-l iubesc
La fel ca si pe mine.

Ti-am spus Isuse-n vis
Sa mergi cat mai departe
Sa nu te prinda fariseii
Ce te vroiau la moarte,

M-am dus si eu pe u n alt deal
Sa vina dupa mine,
Sa nu te duca la calvar
Isuse scump pe Tine-

Cand am fost prins si intrebat,
Le-am spus ca esti departe,
Ca intre ei si Tine-acum
E-un zid ce va desparte.

Era duminica Invierii
Cand ai plecat pe deal in sus
Si-n dimineata primaverii,
Isuse sfinte asa mi-ai spus:

-"Tu nu m-ai tradat in vis,
Eu iti las Cerul deschis
Sa fii si tu-n vesnicii
Printre-ai Tatalui copii!"

Publicat de: roman ioan la data de: 09-09-2011, 4:54 pm
Cuvinte cheie: D-zeu,Isus,iertare | moarte,inviere,vesnicii