O veche nostalgie, îmi picură pe gene,
Venind din depărtare, dintr-un trecut uitat –
S-alerg, în miez de noapte, pe-un câmp cu sânziene,
Unde, ferit de lume, să redevin curat.

Măcar, pentru o noapte, să redevin copil,
Să simt miros de iarbă, miros de flori de câmp…
Să uit de toate cele – de traiul meu umil –
Să fug în amintire, din veacul sterp şi tâmp.

Să mă aşez, agale, pe-o margine de râu –
O salcie să-mi fie tovarăş de tăceri;
Şi-n clipocit de valuri, tristeţii să-i pun frâu,
Ca să ascult ce-mi spune, vânt cald, printre-adieri.

Pierdut în reverie, să simt cum stă pe loc.
A timpului mişcare, pentru o clipă, doar –
În vremurile-acelea, cu vise de noroc,
Când toate păreau simple, când totul părea clar.

Dar timpul – timp nu are, de-a mele reverii,
De viaţa mea, de mine – ci-şi face, nesmintit,
Temeinic, rece, munca – căci n-are datorii –
De-a preschimba în abur şi vis şi trai căznit.

…O veche nostalgie, îmi picură pe gene –
Din gene se prelinge o rouă caldă, grea –
S-alerg, în miez de noapte, pe-un câmp cu sânziene,
Să mă întorc – o clipă-n copilăria mea…

Publicat de: Boris Ioachim la data de: 05-07-2011, 2:55 pm
Cuvinte cheie: nostalgie