Home     Librarie Online     Citate Celebre     Autori Celebri     Proverbe     Cenaclu     Adauga Text Cauta Citate


     Noaptea Sfântului Andrei (prima parte) - back


Reamintesc tinerilor că și noi, românii, avem un Halloween al nostru, o sărbătoare mult mai bogată în tradiții și evenimente decât Halloween-ul american. Sărbătoarea americană e de fapt mexicană și e o sărbătoare a morților care celebrează reîntoarcerea din morminte, așa cum spune apocalipsa biblică. Elementele de vrăjitorie și magie ale Halloween-ului sunt preluate din sărbătoarea celtică a nopții magice, și se sărbătorește în noaptea Sfântului Andrei.
În acestă noapte magică, se făceau și încă se mai fac, ritualuri și obiceiuri extraordinare, prin originalitatea și profunzimea lor. Dar să vă povestesc cum era o noapte de sfântul Andrei în copilăria mea.

E 30 noiembrie, aștept de mult timp această zi, sunt așa de entuziasmat că nici nu știu când trec orele de școală. După terminarea cursurilor fug repede acasă pentru a face pregătiri pentru noaptea magică. Caut doi dovleci potriviți și încep să-i sculptez. Când termin, le pun dovlecilor câte o toartă din sfoară pentru ai putea căra mai ușor. Apoi încropesc pentru unul din dovleci o pelerină din celofan ( folia de plastic încă nu era inventată :D ). În tot acest timp sunt cu ochii pe ceas, ora când trebuia să ajungă Mihai de la oraș a trecut și el încă nu a venit. Ce bine ar fi fost dacă ar fi învățat și el, ca fiecare, la școala din sat, gândesc eu. Încep să devin nerăbdător, fac drumuri până la poartă și mă tot uit lung de-a lungul uliței după Mihai. Tot plimbându-mă ca un leu în cușcă, îmi vine în minte o poveste de sfântul Andrei povestită de mama. Se adunau mai multe fete într-o curte, acolo gazda bătrână ungea un stâlp de la gard cu păcură și unul cu căcat fără ca fetele să vadă care și cum sunt. Mai apoi fetele erau legate pe rând la ochi și erau învârtite ca la baba oarba, și direcționate către gard unde trebuiau să pună mâna pe primul par de gard găsit. Dacă stâlpul era drept și frumos, așa era și viitorul ales. Dacă era putred și mâncat de carii însemna că alesul va fi bătrân și bolnav. Dacă atingea stâlpul cu păcură însemna că va lua de bărbat un țigan, dacă-l nimerea pe cel cu căcat, însemna că va avea o căsnicie nefericită. Mă amuza teribil povestea asta. Într-un final apare și Mihai.
–Unde ai fost, îl iau eu la rost, trebuia să ajungi acum o oră.
–A făcut autobuzul pană, și era cât pe ce să vin pe jos de la Brehuiești, îmi răspunde el.
– Hai să-ți arăt ce am pregătit. Și îi arăt cu mândrie operele făcute.
–Excelent, îmi spune Mihai, putem să-i și agățăm în pom să pară că-s stafii, spune el cuprins brusc de entuziasm.
-Hai să ne facem un plan de atac îi spun eu și începem să lucrăm la pașii pe care urma să-i facem în acea seară.
Una din tradițiile din seara sfântului Andrei spune să ungi tocurile ușilor și ferestrelor cu usturoi pentru că usturoiul alungă spiritele rele și ține departe strigoii (nu existau vampirii pe vremea noastră :) ). O alta tradiție spune să fereci poarta bine ca să nu poată intra duhurile rele, porțile neferecate erau furate și ascunse de spiritele jucăușe. În virtutea acestor tradiții, începem să ungem tocurile ușilor și ferestrelor cu usturoi, apoi ca să nu ne fure alții porțile, le scoatem pe ale noastre din balamale și le ascundem. Se întunecă bine și începem acțiunea. Luăm poarta lui Ileana, vecina mea de la vale, și o ascundem în șură la Istrate. Apoi furăm poarta lui țața Lucica și o ascundem în spatele casei mătușii Maria, iar poarta mătușii Marii o ascundem în pod la cotețul de găini de la țața Lucica. Ajungem la Ileana lui Mânzu, aici surpriză, cineva a furat poarta înaintea noastră. Nu-i nimic, mergem mai departe. Furăm poarta de la Ileana lui Mandache și i-o punem în locul porții deja furate, a Ilenei lui Mânzu. Ajungem la Ipate, ăsta e nebun, nu ne punem cu el că iar ne fugărește cu biciușca,furca sau ce io mai cădea la îndemână. Mergem vizavii la Tereza lui Ionuț, îi furăm poarta și i-o ascundem în spatele casei sub un morman de scânduri. Mândri de faptele noastre ne întoarcem acasă să luăm dovlecii. Când ajung aproape de poartă, surpriză, îmi lipsește poarta cea mare, cineva a furat-o cât timp noi aranjam porțile celorlalți :D , ne uităm uimiți unul la altul și nu ne venea să credem. Ne gândim noi că poarta e prea mare și nu putea să o ducă prea departe, așa că începem s-o căutăm, o găsim repede în curte ascunsă după butucii de vie. Momentan o lăsăm acolo, dacă o punem la loc, s-ar putea să ne-o fure din nou și a doua oară să nu o mai găsim așa ușor. Luăm dovlecii, punem câte o lumânare în fiecare, aprindem una din ele și agățăm dovleacul în dudul de la poarta mea. Era un dud mare, cu o coroană bogată care acoperea aproape întreaga uliță. Așa că era locul cel mai bun pentru a agăța dovleacul în așa fel încât acesta să pară că stă exact în mijlocul drumului. Îi punem pelerina de celofan, ne îndepărtăm puțin de dovleac pentru a admira opera. E de-a dreptul înfricoșător, lumina firavă a lumânării dă o imagine terifiantă a unui craniu aprins, iar mișcarea și zgomotul scos de celofan la fiecare adiere de vând e de-a dreptul îngrozitoare. Așteptăm prima victimă. Ulița noastră face un unghi drept la aproximativ 150 m de casa mea, acesta ne dă un avantaj teribil asupra elementului surpriză pentru farsa noastră. Mihai se duce la colțul uliței pentru a aștepta prima victimă, eu stau lângă dovleac să supraveghez lumânarea să nu se stingă și să aprind pelerina „mortului” când va apărea victima. Aud semnalul, dau foc pelerinei în câteva locuri. Celofanul are o proprietate deosebită, arde încet cu flacără mică roșiatică și lasă să se scurgă picături de foc care mai ard puțin timp și după ce ajung pe pământ. Mă ascund după un stâlp și aștept victima. Mihai vine în fugă și își găsește și el un loc bun de observare. Apar victimele, sunt două femei și un copil. Femeile discută aprins despre ceva anume, discuția lor le face să nu observe bostanul decât când ajung la mai puțin de 100 de metri de el. Se opresc îngrozite în loc. Încep să țipe și o iau la fugă înapoi, după vreo 30-40 de metri realizează că și-au lăsat copilul în urmă. Acesta rămăsese pe loc, hipnotizat de imaginea strigoiului. Femeile se întorc urlând, iau copilul pe sus și dispar rapid. Eu cu Mihai suntem de-a dreptul uimiți, nu ne așteptam la un astfel de efect. Mergem în locul unde s-au oprit femeile să vedem efectul. Uau, efectul e teribil, un craniu care se mișcă în vânt cu o pelerină de foc, care face pământul să ardă în urma lui, imaginea chiar e terifiantă. Stăm și privim hipnotizați până când arde toată pelerina de celofan. Uau, ce spectacol, mai ceva decât în filme. Se anunță o noapte de neuitat.
Coborâm la vale să vedem ce-au pregătit Marcel cu Cristi. Aceștia ne așteptau deja.
- Hai să-i speriem pe Verginica și pe Sandu, spune Cristi.
– Cum? Întrebăm noi.
-Aveți injectoarele la voi?
–Desigur, vine repede răspunsul.
-Verginica se teme de împușcături. Sunt plecați acum dar trebuie să se întoarcă. Ne ascundem la distanță unul de altul iar când ajunge Sandu cu Verginica în mijlocul nostru declanșăm injectoarele, ne spune Cristi planul.
Zis și făcut, nu stăm prea mult ascunși că se văd viitoarele victime apropiindu-se, ajung în mijlocul nostru și POC, POC, POC, POC. Verginica ridică mîinile în sus, și începe să bată rapid pasul pe loc neștiind în ce direcție să apuce, apoi o rupe la fugă către casă țipând cât o ținea gura.
–Tu-vă paștele mamelor voastre, îl aud pe Sandu înjurând, mai mult să audă nevastă-sa decât pentru noi și totodată râzând în hohote.
Il văd pe Cristi apropiindu-se de Sandu, iar acesta îi întinde 10 lei și apoi îi strânge mâna bărbătește. Aha, deci Sandu a complotat cu Cristi s-o sperie pe Verginica, e din ce în ce mai bine gândim noi :) .
-Ce mai facem acum? ne întrebăm noi extrem de entuziasmați.
-Hai să-l speriem pe Elisei, spune Marcel.
Elisei era puțin mai mare decât noi și era pocăit, ar fi fost și el alături de noi dacă mama lui nu i-ar fi interzis să participe la această sărbătoare „păgână”.
–Elisei se teme de foc, ne spune Cristi.
-Și cu ce ne ajută asta, întreb eu, dacă facem focul nu se va apropia sau va fi prudent.
–Da, dar dacă-l facem brusc? Ne întreabă Cristi cu subînțeles.
–Cum adică? Întrebăm noi neîncrezători.
–N-ați scuipat foc pe gură niciodată? Ne întreabă Cristi.
–Nu.
–Nuuu?! ... stați că vă învăț eu. Se duce acasă și vine cu o jumătate de litru de motorină, ia o gură din sticlă, noi ne uităm unul la altul și ne întrebăm dacă nu cumva a luat-o razna. Scoate un chibrit din buzunar, îl aprinde îl ține aprins la lungimea brațului și împroașcă motorina spre noi. O minge de foc se îndreaptă spre noi, iar noi ne ferim îngroziți din fața proiectilului aprins. Cristi râde cu hohote.
-Uau, ce tare, învață-ne și pe noi. Cristi ne arată cum să facem, exersăm, mai înghițim și niscaiva motorină, dar nu contează, arta cere sacrificii. Consumăm mai bine de jumătate din sticla adusă până reușim să o facem cum trebuie.
-Hai să ne facem planul. Şi cum nu putem împărți sticla de motorină ca să scuipăm foc toți odată, improvizăm din nou. Cristi aduce un mănunchi bun de câlți, îl împărțim în două, jumătate iau eu și jumătate Marcel, stropim câlții cu motorină să ia foc mai repede. Apoi Marcel îl strigă pe Elisei la poartă. Acesta iese afară și vine să ne spună că nu stă prea mult că nu-l lasă maică-sa.
-Hai până în drum să-ți arătăm ceva, îi spune Marcel. Iese din curte, Marcel aprinde câlţii și îl aruncă în fața porții să-i taie calea, eu îl aprind pe al meu și îl arunc la picioare, asta îl face să dea înapoi îngrozit și să ajungă în mijlocul drumului între Mihai și Cristi. In acel moment Mihai suflă flacăra „ucigătoare” către el, Elisei e terifiat deja, dă să fugă dar se împiedică și cade. Atunci suflă și Cristi spre el mingea de foc, Elisei e de-a dreptul panicat se târăște precum șarpele pe jos, după vreo 10 metri se ridică sare gardul înapoi în curte și dus a fost. Noi ne tăvălim pe jos de râs.
Dintr-o dată râsul nostru e întrerupt de un zgomot ciudat, strident, un zgomot ce-ți ridica părul de pe cap. Zgomotul vine din deal din apropierea casei mele. Stăm și ascultăm îngroziți, Cristi ne sperie și mai tare când spune că vine de la un strigoi. Totuși e ceva la acest zgomot, ceva ce-mi readuce parțial liniștea, zgomotul e prea ritmat.
-E făcut de om spun eu, dar încă cu frica în sân.
-Nuuu, sigur e strigoi ! spune Cristi.
Marcel confirmă și el spusele lui Cristi. Ciulim cu toții urechile să-l auzim mai bine. Mihai se liniștește și spune și el că-i făcut de om. Într-un final cădem cu toții de acord că-i făcut de om. Ce bine, altfel ni s-ar fi terminat seara înainte de a începe. Abia a doua zi aflăm sursa zgomotului, a fost făcut de frate-miu, care a luat melița și a urcat-o în vârful cireșului și de acolo a început să bată în ea. Melița e un instrument arhaic întrebuințat la zdrobit cânepa. Este format dintr-un lemn crăpat în două, cele două jumătăți de lemn sunt reunite prin intermediul unei a treia bucăți de lemn și toate trei formează un uluc. Acestui uluc i se atașează și o a patra bucată de lemn care „umple” ulucul iar această bucată de lemn e prevăzută cu mâner la un capăt și este prinsă de un capăt al celorlalte trei lemne prin intermediul unui ax.Tulpina de cânepă era pusă pe lemnul despicat și era strivită de bucata de lemn batantă. În felul acesta tulpina era spartă fără a fi tăiată și permitea firelor de cânepă să se desprindă de pe tulpină.
La două zile după sfântul Andrei apar câteva povești de groază de la babele de pe uliță, care povesteau: „în noaptea sfântului Andrei au reapărut strigoii călare pe meliță, Maria lui Budeanu și Fiodora lui Chiriac au văzut un strigoi pe uliță la noi. Pe băietul Fiodorei l-o dus a doua zi la descântat, așa de tare s-o spăriet săracu băiet.” Auzind mama povestea făcând câteva legături între strigoiul meu cu pelerină de celofan și melița lui frate-miu a realizat repede cine-s vinovații. A luat melița a tăiat-o cu toporul și a pus-o pe foc, apoi ne-a chemat pe amândoi la ea și ne-a spus răspicat: - dacă povestiți cuiva ce-ați făcut acum două zile, cu mine aveți de-a face! Mama se temea că ar fi fost acuzată de toate relele, de femeile cârcotașe, dacă s-ar fi aflat că povestea a plecat de la „dracii” ei.
Ia uite cum se nasc poveștile de groază din folclor :D .

va urma :)

Pace și Armonie!!!


Publicat de: Hluscu Viorel la data de: 22-11-2016, 1:48 am
Cuvinte cheie: amintiri | sfantul Andrei | copilarie | șotii



 bazat pe 1 notari

Adauga acest text literar in colectia personala Adauga la favorite Recomanda aceast text literar prin Yahoo Messeger Trimite pe YM     Recomanda aceast text literar prin E-mail Trimite prin e-mail Raporteaza continut inadecvat Raporteaza neadecvat! 

Comentarii la acest text:

Nu sunt comentarii la acest text!

Adauga Comentariu


   Recomanda aceast text literar prin E-mail Trimite prin e-mail
Expeditor: (nume prenume) *
Destinatar: (nume prenume) *
Expeditor: (e-mail) *
Destinatar: (e-mail) *
Mesaj Personal

*
* campuri mandatorii

Citatul ZileiCitatul Zilei  Vreau Citatul Zilei pe Site-ul Meu Vreau Citatul Zilei pe Site-ul Meu
Marea rautate a pasiunilor nu consta in zbuciumul pe care-l pricinuiesc, ci in greselile, in faptele josnice pe care ne fac sa le comitem si care ne injosesc. Fara aceste inconveniente, ele ar avea superioritate asupra ratiunii reci care nu ne face fericiti defel. Pasiunile fac pe om sa traiasca; intelepciunea il face doar sa existe.
Autor: Nicolas Chamfort - Categorie: Pasiune .

Intelepciune.ro va recomanda


Fara Poza

Boris Ioachim
"Ce este pesimistul? Un optimist bine informat." Grigore Moisil "Poeţii nu se ruşinează de propriile experienţe - ei profită de ele." Friedrich Nietzsche
S-a nascut in data de 25-Ianuarie-1967
Oras: Săveni
Judet: Botosani
Varsta: 52 ani
Membru din: 13-Octombrie-2008
Texte publicate: 465

Ultimele comentarii:

Contact Cultural - Mircea Duca - 04-12-2019, 1:27 am

Silvia Bebereche - 18-10-2018, 12:17 pm

Contact Cultural - Mircea Duca - 10-10-2018, 8:03 pm

Contact Cultural - Mircea Duca - 24-09-2018, 11:31 am

Silvia Bebereche - 22-09-2018, 9:30 pm

Contact Cultural - Mircea Duca - 22-09-2018, 5:40 pm

Silvia Bebereche - 20-09-2018, 9:21 pm

Membrii Intelepciune.ro recomanda


Fara Poza

elena.armaș
S-a nascut in data de 11-Iunie-1987
Oras: Iasi, Judet: Iasi
Varsta: 32 ani
Texte publicate: 71


Fara Poza

Mihaileanu Laurentiu
S-a nascut in data de 10-Noiembrie-1953
Oras: Cluj-Napoca, Judet: Cluj
Varsta: 66 ani
Texte publicate: 17

Home | Citate Celebre | Citate Noi | Citate Populare | Autori Celebri | Proverbe | Calendar Autori | Pagina Mea | Pentru Site-ul Meu | RSS | Contact
| | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | |
Copyright © 07.2007 Intelepciune.ro - Toate drepturile sunt rezervate
Creat si intretinut de Mican Daniel
Creative Projects