Home     Librarie Online     Citate Celebre     Autori Celebri     Proverbe     Cenaclu     Adauga Text Cauta Citate


     Noaptea Sfântului Andrei (II) - back


Noaptea încă nu s-a încheiat așa că mai avem timp de câteva șotii.
-Hai să legăm drumul, spune Marcel.
Cristi fuge repede acasă și aduce sârma pe care o avea deja pregătită. Căutăm un loc mai întunecos, punem două sârme la nivelul genunchilor și o a treia la nivelul gâtului.Ne ascundem după gard la Maria lui Anghelescu și așteptăm victima. Se apropie cineva.
-Ssst, spunem noi mai mult pentru a ne liniști entuziasmul si nerăbdarea decât pentru a face liniște. E o femeie, se apropie de prima sârmă se împiedică și cade, noi chicotim ușor. Se ridică, se scutură și merge mai departe. A doua sârmă… și iar ia contact cu pământul. Acum e buimăcită complet, se scutură și își continuă drumul cu prudență, tot înaintând ușor pipăind pământul cu piciorul pentru a descoperi o a treia sârmă. Ghinion, a treia sârmă e ceva mai sus, la nivelul umerilor iar când ajunge cu gâtul în ea, biata femeie e aruncată pentru a treia oară la pământ, de data aceasta pe spate. Se ridică de-a dreptul bulversată. Se teme, îi e frică să mai înainteze, dă să se întoarcă dar se răzgândește, își amintește de cele două sârme din spate, așa că își continuă drumul pipăind aerul cu mâinile și pământul cu picioarele la fiecare pas. Merge așa până ajunge în șosea, se linişteşte, acolo e ceva mai multă lumină și poate merge normal. Pe noi ne doare burta de râs.

Am prins gustul aventurii așa că îmi vine în minte o nouă idee.
-Hai să legăm drumul în șosea, acuși trebuie să iasă pocăiții de la adunare și să plece acasă.
-Bun, spune Cristi, dar ne trebuie o sârmă mai groasă, ăștia merg câte zece în linie ținându-se de braț, dacă punem sârma asta subțire se va rupe.
–Știu eu undeva o sârmă groasă, spune Marcel .
–Fugi și adu-o, îl îndemnăm noi. Marcel dispare în fugă și se întoarce după câteva minute cu sârma. Mergem mai jos de casa de adunare să căutăm locul perfect în care să împiedicăm drumul. Găsim un loc unde stanoagele de la podeț sunt aproape față în față. Legăm bine sârma de stanoagele din fier, sărim gardul în curte la moș Ile Iurac, ne ascundem și așteptăm sfârșitul adunării. Nu e nevoie să așteptăm prea mult că se și văd oamenii ieșind din casa de adunare. Se adună în grupuri în fața porții, apoi se despart și o parte o iau la deal, iar altă parte la vale direct în capcana noastră. Ne frecăm mâinile de bucurie când vedem un grup de vreo opt persoane aliniate, care se apropie de sârmă. 10 pași, 9, 8… 1, și… tot șirul cade unul pese altul, ca la comandă. Următorul rând se oprește neînțelegând ce se întâmplă. Cineva deslușește misterul și spune tare să audă toată lumea de pe drum:
–Cineva a legat drumul, mergeți pe zoană că acolo nu e legat.
Zoana e un regionalism pentru trotuar, doar că-i lipsește asfaltul sau pavajul.Câțiva bărbați mai forțoși încearcă să rupă sârma dar nu reușesc, așa că se lasă păgubași. Așteptăm să treacă și ultimul pocăit pentru a ne recupera sârma. Ne ridicăm din ascunzătoare, dar ne așezăm repede la loc, vine o căruță. Când se apropie ni se zbârlește părul pe noi, e caleașca primăriei. Se apropie, iar noi ne uităm cu groază la sârmă și la trăsură. Caii ajung la sârmă, se împiedică și cad amândoi deodată în genunchi. Asta face ca trăsura să se oprească brusc și să-l arunce pe birjar între cai , iar pe celălalt pasager în mijlocul drumului. Ne uităm îngroziți cum o caschetă de milițian se tăvălește prin noroiul toamnei târzii.
-E Bărbuncă, spune Marcel îngrozit și o ia la fugă.
Bărbuncă era șeful de post din comună. Nu mai apucăm să-l prindem, și să-l ținem pe loc, că a ieșit deja din ascunzătoare. Birjarul îl vede se ridică repede dintre cai și o ia la fugă după Marcel. Crezând că ne-a observat și pe noi, o luăm la fugă după Marcel. Fugim pe uliță cât ne țin picioarele. Vlăjganul de căruțaș, lung în pas e chiar în spatele nostru, gata-gata să pună mâna pe noi. Noroc că nu am scos sârmele de pe uliță, ajunge la cea de la nivelul gâtului, care îi vine căruțașului în piept și-l dă cu curul de pământ. Se ridică repede înjurând în zeci de feluri, și își reia fuga, … a doua sârmă și cade în nas. Ia un bolovan de jos și dă după noi. Noi ne oprim ceva mai la deal să ne tragem sufletul. Când vede că ne-am oprit, iar o ia la fugă după noi, … a treia sârmă îi taie din nou elanul și … iar în nas. Noi ne împrăștiem ca potârnichile, Marcel și Cristi la casa lor, eu cu Mihai sărim gardul la nea Florea și ne ascundem în cerdac. Il auzim pe căruțaș înjurând birjărește și alergând la deal. Avem sufletul cât un purice, dar nu ne mișcăm din loc. După câteva minute îl auzim cum coboară din nou la vale bombănind de unul singur. Ieșim din cerdac și ne uităm după vlăjgan, când nu l-am mai văzut deloc ne uităm după Cristi și Marcel, dar nu se mai văd, au intrat în casă. Așteptăm un timp să vedem dacă reapar, apoi o luăm cătinel, cătinel către casă amuzându-ne la câte peripeții am trăit în această seară.

Ajungem la mine la poartă, e destul de târziu așa că scot poarta mică și o pun la loc, apoi și poarta mare ascunsă de hoți și o punem la locul ei. Când am terminat treaba numai ce auzim pe cineva vorbind pe drum.
-E Cicuța cu încă cineva, spune Mihai, hai s-o speriem.
Aveam de plătit o poliţă Cicuței. În urmă cu doi ani ne-a făcut să credem că va face vraja cu lumânarea la fântână, ca să-și vadă ursitul, iar noi am stat ascunși mai bine de două ore în frig, să o vedem pe ea și Ileana goale cum merg la fântână. Nu ne-ar fi deranjat prea tare treaba asta, dar a râs de noi un an întreg după aceea. Așa ceva nu se uită. Nu avem timp să punem pelerina stafiei din pom, nici măcar să aprindem lumânarea din bostan, așa că fugim repede la casa bunicii, aici stupoare, și bunicii îi lipsește poarta mare, dar nu avem timp de asta acum. Mihai merge repede în casă și se întoarce cu un cearceaf.
–Eu mă urc în nuc și le sar în față când vor ajunge în fața porții, tu ascunde-te după gard la Mânzu și când vor fugi înapoi tu să le sari în față cu mâinile ridicate, îmi zice Mihai.
In câteva secunde ne ocupăm pozițiile și așteptăm. Vin fetele, Cicuța povestește cu entuziasm ceva ce făcuse ea de sfântul Andrei când era copilă. Ajung în fața porții și Mihai le sare în față cu cearceaful în cap fără să zică nimic doar mișcându-și ușor mâinile, fetele încep să țipe și o iau la fugă înapoi, atunci le sar și eu în față cu mâinile ridicate și clătinându-mă ca un om beat. Fetele se iau în brațe și țipă îngrozite. Mihai își dă jos cearceaful și începe să râdă cu hohote. Cicuța își revine cu greu și începe să-l lovească cu sacoșa pe care o avea în mână spunându-i:
-M-am pișat pe mine de frică nemernicule, astea sunt glume de făcut?! …și poc, poc cu sacoșa în capul lui Mihai, care se tăvălea la propriu pe jos de râs. Atunci o aud și pe cealaltă fată vorbind cum încerca s-o liniștească pe Cicuța, ups, e fosta mea educatoare din clasa I-a. Așa că mă retrag strategic și o șterg englezește. Nu ajung bine la poarta că o aud pe Cicuța strigând după mine:
-Unde ești pezevenghiule, vino înapoi să-ți ard și ție vreo două.Te-ai ascuns, las că pun eu mâna pe tine!

A doua zi e vineri. Prima oră de curs e chimie, profa de chimie e… Cicuța. Intră în clasă, pune catalogul și poșeta pe catedră și vine la mine cu mâinile ridicate spunându-mi:
-Hai să facem un box.
Dacă acasă îmi permiteam aproape orice cu ea, la școlă nu puteam face asta. Așa că începe Cicuța să mă boxeze ca pe sacul de box, și îmi tot dă cu pumnii la coaste până îmi dau lacrimile. Când se simte răzbunată îmi spune:
– Am uitat că la școală nu vrei să ripostezi, nu ai nici un haz aici. Se întoarce la catedră și povesteşte clasei ce i-am făcut eu şi Mihai cu o seară înainte. Şi povestește cu lux de amănunte sperietura pe care a tras-o. Când ajunge la ultima parte și spune că sarmalele și salata de Boeuf s-au făcut tocană în contact cu capul lui Mihai, clasa râde în hohote. Eu zâmbesc amar, nu pot râde cu adevărat că mă dor coastele.
Orele se termină, mă întorc agale acasă povestind unui prieten ce aventuri am trăit aseară. Ajung la Tereza la poartă care îmi iese înainte și mă întrebă dacă știu ceva de poarta ei.
– Nu știu, fac eu pe nevinovatul.
Scoate 5 lei din buzunar, mi-i întinde să am de bomboane. Îi mulțumesc, și dau să plec, dar mă mustră conștiința, mă întorc și-i zic că am văzut când i-a fost furată.
-Și unde au dus-o, mă întreabă ea plină de speranță.
-Am văzut că a intrat cu ea în ogradă, au mers în spatele casei, spre țața Anica, îi zic.
Merge unde i-am spus și după un timp își găsește poarta ascunsă. A avut prezență de spirit să mă mituiască, altfel nu ar fi găsit-o până la primăvară. Merg mai departe, țața Lucica și mătușa Maria încă nu și-au găsit porțile. Prima și-a găsit-o după câteva zile, a doua aproape de Crăciun când țața Lucica a avut nevoie de ceva din podul poeții și a dat peste poartă. Dezleg misterul și porții mele mari, Ileana lui Mânzu ne-a văzut când furam poarta de la Ileana lui Babeș, așa că s-a dus acasă și și-a ascuns propria poartă, apoi a furat poarta mare a bunicii, după care a venit și ne-a urmărit pe unde eram și când furam și ascundeam poarta Terezei ea a furat poarta mea.

Așadar șotiile de sfântul Andrei nu erau doar ale copiilor, ci a tuturor celor care aveau suflet de copil, gândesc eu amuzat. Iar partea cea mai frumoasă era că nimeni nu se supăra, mă rog aproape nimeni, îmi reamintesc când dau să râd de unul singur dar coastele încă mă dor.

va urma
Pace și Armonie!


Publicat de: Hluscu Viorel la data de: 28-11-2016, 11:21 am
Cuvinte cheie: șotii | copilarie | amintiri | Sfantul Andrei



 bazat pe 0 notari

Adauga acest text literar in colectia personala Adauga la favorite Recomanda aceast text literar prin Yahoo Messeger Trimite pe YM     Recomanda aceast text literar prin E-mail Trimite prin e-mail Raporteaza continut inadecvat Raporteaza neadecvat! 

Comentarii la acest text:

Nu sunt comentarii la acest text!

Adauga Comentariu


   Recomanda aceast text literar prin E-mail Trimite prin e-mail
Expeditor: (nume prenume) *
Destinatar: (nume prenume) *
Expeditor: (e-mail) *
Destinatar: (e-mail) *
Mesaj Personal

*
* campuri mandatorii

Citatul ZileiCitatul Zilei  Vreau Citatul Zilei pe Site-ul Meu Vreau Citatul Zilei pe Site-ul Meu
Marea rautate a pasiunilor nu consta in zbuciumul pe care-l pricinuiesc, ci in greselile, in faptele josnice pe care ne fac sa le comitem si care ne injosesc. Fara aceste inconveniente, ele ar avea superioritate asupra ratiunii reci care nu ne face fericiti defel. Pasiunile fac pe om sa traiasca; intelepciunea il face doar sa existe.
Autor: Nicolas Chamfort - Categorie: Pasiune .

Intelepciune.ro va recomanda


Fara Poza

Boris Ioachim
"Ce este pesimistul? Un optimist bine informat." Grigore Moisil "Poeţii nu se ruşinează de propriile experienţe - ei profită de ele." Friedrich Nietzsche
S-a nascut in data de 25-Ianuarie-1967
Oras: Săveni
Judet: Botosani
Varsta: 52 ani
Membru din: 13-Octombrie-2008
Texte publicate: 465

Ultimele comentarii:

Contact Cultural - Mircea Duca - 04-12-2019, 1:27 am

Silvia Bebereche - 18-10-2018, 12:17 pm

Contact Cultural - Mircea Duca - 10-10-2018, 8:03 pm

Contact Cultural - Mircea Duca - 24-09-2018, 11:31 am

Silvia Bebereche - 22-09-2018, 9:30 pm

Contact Cultural - Mircea Duca - 22-09-2018, 5:40 pm

Silvia Bebereche - 20-09-2018, 9:21 pm

Membrii Intelepciune.ro recomanda


Fara Poza

elena.armaș
S-a nascut in data de 11-Iunie-1987
Oras: Iasi, Judet: Iasi
Varsta: 32 ani
Texte publicate: 71


Fara Poza

Mihaileanu Laurentiu
S-a nascut in data de 10-Noiembrie-1953
Oras: Cluj-Napoca, Judet: Cluj
Varsta: 66 ani
Texte publicate: 17

Home | Citate Celebre | Citate Noi | Citate Populare | Autori Celebri | Proverbe | Calendar Autori | Pagina Mea | Pentru Site-ul Meu | RSS | Contact
| | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | |
Copyright © 07.2007 Intelepciune.ro - Toate drepturile sunt rezervate
Creat si intretinut de Mican Daniel
Creative Projects