Nici lacrima nopţii nu a mai rămas lacrimă, nici iubirea nu mai e iubire, ci doar un regret amar după ce a putut să fie, dar n-a mai fost....De ce oare scriu mereu pe un colţ de lună a Toamnei iubirea? "Care iubire?" o să mă-ntrebati. Ibirea de Toamnă, de iarnă, când gerul a îngheţat si ultima speranţă.... Of, of, iubirea n-are timp, nici loc, nici viitor...cum să definesac iubirea? Nu, nu pot s o calculez ca pe o ecuaţe cu două necunoscute. Iubirea este EL de atunci si El de acum - durere, lacrimi, vise uscate la miez de noapte, foi scrise când orele tac, ghirlande de stele pe care le-am ascuns in plină zi... Ajunge oare pentru a da sens iubirii?
Publicat de: Lucretia Ionescu Buiciuc la data de: 29-11-2010, 6:29 pm
Cuvinte cheie:
dragoste