nu ştiu de ce simt ce simt
parcă ţin pe umeri cerul
şi încă o iarnă trece
din ferestrele îngheţate
în inimi plângând a despărţire
pe drumurile vechilor credinţe
fără cuvinte multiplic
un rest de fericire, doar una,
tâmpla-ţi încă pulsând pe umărul stâng,
ascultând cum primăvara
reaşterne începuturile exploziei naturii
la răscruci de drumuri
şi verzi sunt zările, verzi…
şi arborii… doar brazii… aş adormi
în seva lor, să-mi sune cetini
somn lung, somn alb, cald,
cu tâmpla pe începuturile vieţii
în acest tren fără începuturi
jumătate gând, jumătate viori
goale se rotesc orele de pace şi fluturi,
de cântec de păsări pe ramuri tremurânde
de aburinde ploi şi răsărituri calde
e noapte în compartiment
şi trec, dese, fugare staţii,
zile în calendar.
Publicat de: Mariana Fulger la data de: 11-03-2009, 7:02 pm
Cuvinte cheie:
ganduri, viata