Home     Librarie Online     Citate Celebre     Autori Celebri     Proverbe     Cenaclu     Adauga Text Cauta Citate


     Nemurire (partea a II-a) - back


.. II ..

Genele-mi erau împăienjenite cu totul când am putut simţi primele raze de soare pe pielea-mi fină. Pleoapele culcate peste ochi de lună îmi erau mângâiate de roua frunzelor verzi, atârnate pe ramuri catifelate ale scheletelor de copaci ; se revărsa cu stropi mari, de cristal, peste chipul meu trandafiriu precum marmura. Se contura apoi într-o lacrimă, plângând durerea pierderii trupului lui Mihai. Căci forma corpului meu se unduise după a lui, iar acum un gol imens îmi strângea mâinile într-o îmbrăţişare fantomatică.
Am tresărit.
- Mihaai...? am şoptit cu glasul stins. Liniştea poienii se sparse, iar tulpina de care eram rezemată îşi undui braţele cu o amuţeală sacră.
Numele luceafărului meu răsuna în surdină, ecoul purtându-l pe braţele sale departe, printre flori de primăvară şi trandafiri tomnatici...

... - Blu! Blu...
Gura mi se umplu de soare şi fericire, conturându-se într-un zâmbet de copilă. Simţii ochii lucindu-mi, gândul pierdut acolo sus, în albastrul ucigător în care puf de-argint se scălda cu bucurie.
- Hmm...?
- Nimic.
Vocea lui Mihai îmi gâdila urechile, dansând într-un sidef de perlă. L-am privit în neştire, cu ceaţă peste ochi, uitând de tot...
- Bluu!
- Da, Mihai.
- Nimic.
Glasul îmi tremură, rătăcit în agonie :
- Nimic?
- Nimic, răspunse simplu.
Mă întinsei pe pământul moale al aceleiaş poieniţe, lăsând iarba de un verde crud, lucitor, să-mi guste tâmplele. Firele-mi de aur se contopiră cu firele-i de jad, contrastând puternic în lumina caldă, de caramel, a astrului zilei. Dar totuşi... nu eram împlinită. Nu vroiam să privesc glob de aur pe cer, ci ochi de-argint, mirific. Căci noaptea-mi era dragă, întunericu-mi era casă.
- Bluu...
Cuvântul acesta... pe buzele lui suna ca o şoaptă, ca o declaraţie.
- Da, Mihai.
Simţii oasele grele, sfăşietoare.
- Nimic.
- Iară? Ce e, Mihai? Ce-i?
- Eu vreau doar să-ţi şoptesc numele. Căci ecoul îl face mai mare, şi mai mare... şi îl poartă vântul în tărâmuri nestrăbătute... iar eu mă simt fericit pe dinlăuntru.
- Ecou?
- Daa! Ecoul e asemeni unui basm, ca un castel aurit, ridicat pe stânci ascuţite - o minune pentru ochi de muritor.
- Dară cum vezi ecoul, Mihai?
- Uite-aşa! Te gândeşti la ce ţi-e ţie mai drag, iară el ţi-l va înfăţişa cu totul, după ce ţi-l poartă pe umerii lui, aşa cum nisipul fierbântat poartă marea înspumată, nebună.
- Ce mi-e mie mai... drag...? întrebarea aproape nu se simţi în vocea mea, căci glasu-mi era pierdut pe cărarea pietruită a minţii. Eu... de ce-mi strigi numele, Mihai?
- Oh, dar eşti ca trandafirii înroşiţi, Blu. Încântătoare pentru mine, dară nu-mi îngădui să te rup, să te desprind de realitate, să te-nfăşor în catifea, să-ţi pun pe buze mari, ca roza miere aurită şi caramel maron. Nu te desprinzi de-acest pământ. Ai inimă de-oţel, şi mă ucizi cu-această nepăsare. Căci tu nu vrei ca să trăieşti printre abur de argint ce se contopeşte cu pată de cerneală sacră, să zbori cu mine printre stele, să ne-ascundem de viaţă, s-o lăsăm în urmă...
- Dar asta este nemurire! Iară noi muritori suntem. Oh, simpli muritori, cu destine hotărâte încă de la înfăptuire. Avem buzele pecetluite când e vorba să cerem nemurire, că eu nu pot acest cuvânt să îl doresc!
Mihai îmi prinse faţa-n palme, prinvindu-mi ochii cu tristeţe.
- Ecoul îmi dăruieşte speranţa...
- ...
- Îmi poartă sufletul la cer, şi devin nemuritor. Iară acolo, tu eşti cu mine, Blu, şi îmi zâmbeşti ca o floare dulce, apărută în mijlocul iernei. De asta îţi strig numele, pentru că te vreau şi pe tine, sus. Vreau să ne luăm de mână, şi să ne pierdem în universul neştiut de om...
- Atunci, du cu tine inima mea acolo. Las-o să zboare de bucurie spre infinit. Căci eu nu pot fi nemuritoare...

... Amintirea îmi inundă sufletul.
Greşii atunci.
"Căci eu nu pot fi nemuritoare...". Acum puteam. Puteam, şi strigam din toata inima acest cuvânt mirobolant, contopit cu răsuflarea-mi grea : numele luceafărului dispărut de lângă mine...


.. III ..


Scrisul mic, uşor înclinat ; un echilibru perfect între litere ascuţite, ca de poet :
"Adio, rază de lună! Ne vom pierde din nou unul în braţele celuilalt, împreună în constelaţii de cristal, când timpul ne va îngădui să zburăm iară printre stele!"
Cuvintele făurite pe pământul moale, de catifea şi iscălitura "M" mă lipseau de îndoieli.
Simţii cum mirosul de floare a mărului şi piersicii se împletesc într-un dans semnificativ, făcând cozi de copilă vântului. Inspirai adânc beatitudinea ce mă-ncongiura.
- Poiana a renăscut toată în această vară, şoptii, oftând adânc. Simt că-s profund dezamăgită de mine însămi, căci numai eu sunt aceeaşi patetică şi naivă Blu.
Plecai capul în jos, privindu-mi firele lungi - raze desprinse din soare, hotărâte să-mi încadreze chipul...

... - Toată natura s-a încumetat să ajute la înfăptuirea ta, scumpă Blu!
Zâmbii, neînţelegându-i cuvintele.
- Eşti sigură de-acest lucru, Lola?
Mă privi cu ochi mari, uşor migdalaţi, de regină ruginie a toamnei târzii. Am fost pentru un moment prinsă în unduirile de rubin ale focului ce i se revărsa peste umeri ; părul îi lucea fantasmagoric în lumina dulce, pală a răsăritului. Mă uitai, plictisită, la urmele de cafea neagră în care buza-i superioară era muiată.
- Da, bineînţeles! Te-a-ncununat cu cele mai de preţ minunăţii, iar acum ai înflorit precum o muză a frmosului. Căci nici măcar el nu-ţi poate admira beatitudinea trupului făr' a lăcrima... Dar ce vorbesc? Chiar şi din lacrimi faci mărgean de-argint pur...
- Vai, Lola! Spui şi tu aşa...
Mă înroşii.
- Asta nu-i! Scutură semnificativ mâna în aer. Dară priveşte! Soarele ţi-a trimis razele sale - tu ai păr de aur curat ; pe cap ai cununi de stele, luna ţi-a dat ochi lucitori, noaptea gene lungi, pentru a-ţi ţine umbră!
- Hmm...
- Bujorii ţi-au dat culoare, buzele ţi-s petale de trandafir timid. Gâtul ţi-e al unei lebede ca marmura, glasul de sfântă zburătoare. Norii albi ţi-au dăruit paloare, iară zâmbetul... Minune ca aceasta nu mi-a fost dată să văd!
- Ah, Lola...
- E din curcubeu desprins, îţi spui eu!
Lola-şi încheie vorbele înălţându-şi sprâncenele subţiri, frumos arcuite. Lăsă grăunţi roşi să se ivească în obraji.
Lăsai bărbia în piept pentru a-mi ascunde stânjeneala.
- Îţi mulţumesc, Lola. Dară priveşte-te pe tine! Căci eşti regină tomnatecă : ai păr din frunze roşietice, ochi castanii precum tulpina de copac bătrân, gură de caramel şi glas împunător, ca o zeiţă. Ai până şi mantie din covor de frunze cald, spusei, privindu-i rochia vaporoasă.
- Blu, orice ofileşte pe-acest pământ într-un timp ; muritori suntem, nu? Eu am ruginit deja, aşa se pare...
Îmi zâmbi inocent. Nu era precum rostea Lola, bineînţeles...

... Imaginea acelui răsărit petrecut cu Lola îmi umplu inima de dor şi fericirea acelor zile.


Publicat de: Naruto la data de: 25-09-2010, 6:32 pm
Cuvinte cheie: dor | prietenie | amintiri



 bazat pe 1 notari

Adauga acest text literar in colectia personala Adauga la favorite Recomanda aceast text literar prin Yahoo Messeger Trimite pe YM     Recomanda aceast text literar prin E-mail Trimite prin e-mail Raporteaza continut inadecvat Raporteaza neadecvat! 

Comentarii la acest text:

Terius Anthony - 25-09-2010, 8:08 pm
Foarte frumos! Si foarte romantic!

Adauga Comentariu


   Recomanda aceast text literar prin E-mail Trimite prin e-mail
Expeditor: (nume prenume) *
Destinatar: (nume prenume) *
Expeditor: (e-mail) *
Destinatar: (e-mail) *
Mesaj Personal

*
* campuri mandatorii

Citatul ZileiCitatul Zilei  Vreau Citatul Zilei pe Site-ul Meu Vreau Citatul Zilei pe Site-ul Meu
Moartea este o treaba foarte mohorata si plictisitoare. Sfatul meu este sa nu aveti nimic de-a face cu ea.
Autor: Somerset Maugham - Categorie: Moarte .

Intelepciune.ro va recomanda


Fara Poza

Boris Ioachim
"Ce este pesimistul? Un optimist bine informat." Grigore Moisil "Poeţii nu se ruşinează de propriile experienţe - ei profită de ele." Friedrich Nietzsche
S-a nascut in data de 25-Ianuarie-1967
Oras: Săveni
Judet: Botosani
Varsta: 54 ani
Membru din: 13-Octombrie-2008
Texte publicate: 465

Ultimele comentarii:

Contact Cultural - Mircea Duca - 04-12-2019, 1:27 am

Silvia Bebereche - 18-10-2018, 12:17 pm

Contact Cultural - Mircea Duca - 10-10-2018, 8:03 pm

Contact Cultural - Mircea Duca - 24-09-2018, 11:31 am

Silvia Bebereche - 22-09-2018, 9:30 pm

Contact Cultural - Mircea Duca - 22-09-2018, 5:40 pm

Silvia Bebereche - 20-09-2018, 9:21 pm

Membrii Intelepciune.ro recomanda


Fara Poza

Elena Movileanu
S-a nascut in data de 11-Iunie-1987
Oras: Iasi, Judet: Iasi
Varsta: 34 ani
Texte publicate: 90


Fara Poza

Mihaileanu Laurentiu
S-a nascut in data de 10-Noiembrie-1953
Oras: Cluj-Napoca, Judet: Cluj
Varsta: 68 ani
Texte publicate: 17

Home | Citate Celebre | Citate Noi | Citate Populare | Autori Celebri | Proverbe | Calendar Autori | Pagina Mea | Pentru Site-ul Meu | RSS | Contact
| | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | |
Copyright © 07.2007 Intelepciune.ro - Toate drepturile sunt rezervate
Creat si intretinut de Mican Daniel
Creative Projects