Mi-am dorit in viata, ca sa fii cu mine,
Sa ne spunem seara, rugaciunea-n doi,
Nenorocul sau destinul, nu ne-au vrut pe amandoi,
Si ne-au secerat dorinta, de-a imparti aceiasi paine.

Uite cat de-aproape suntem, dar in suflet ce departe,
Ca doua corabii ninse, ce-au ramas fara de vele,
Tu vei naviga spre zare, sub norocul altei stele,
Eu catre apusul zilei si-al sperantelor desarte.

Dorul, devenit icoana, ce te cheama si ma doare.
Lacrimeaza-n ochiul Maicii, pururea nefericit,
Sa il poti vedea iubito, langa Fiul rastignit,
Dumnezeu, va aprinde-n ceruri, seara asta felinare.

Se va impaca vreodata, sufletul copilariei,
Obosit sa mai astepte, cautari si negasiri?
Poate-n clipa cea din urma, imbracati precum doi miri,
Vom pasi ca doua umbre, spre palatul vesniciei...

Tweet

Publicat de: Burde Victor la data de: 23-11-2008, 1:40 pm
Cuvinte cheie: nenoroc sau destin | sperante desarte | dorul devenit icoana

---

Expeditor: (nume prenume) *	Destinatar: (nume prenume) *
Expeditor: (e-mail) *	Destinatar: (e-mail) *
Mesaj Personal
* * campuri mandatorii