Isi ia o coala alba de hartie,
Ca timpul sa nu-i treaca-n van;
Ar vrea,dar n-are ce sa scrie,
Si sta cu ochii tinta in tavan...

Aude-un racait printre coperti
Pe-un raft pe unde n-a umblat de mult...
O fi vre-un soricel ce se vrea cult
Gandeste,-esti liber sa inveti!...

Tot numarand fisuri dupa fisuri
De pe tavanul ce boltit atarna,
Sarii de paca-i vrea sa-l furi,
Cu tocul facut arma intro mana;

Il intepa un gand,precum ca-acolo,
Acel micut si iute soricel,
Este-n familie,nu este solo,
Si rod la scris,sa faca cuib din el...

Cu tocul dand copertile-ntro parte,
Nu fu mirat de loc de ce vazu...
Lipsea un colt dintro-nvechita carte,
Iar alta peste mana ii cazu...

Era un cuibusor cu sapte mogaldete,
Cu pielea stravezie de se vedea prin ea...
Ce-ar fi putut sa faca poetul?,cu blandete
Puse la loc ce-a fost si-n pace ii lasa;

Inapoi,in jilt se-aseaza, nevoit, cu mare graba,
Si foindu-se sa stea cum simtea ca-i e mai bine...
Astepta sa-i vina muza,si vroia sa nu adoarma,
Cu ochii pe jumatate ingana ca vine...,vine....

Se facea ca-i pe-o campie cu flori de mai multe feluri,
Si-o fatuca stravezie ce dansa ca fumu-n vant...
Iar in zare,parca-n ceata,niste falnice creneluri
Ce campia o rasfata in culoarea lor de lut...

Avea muza,coli destule,scria versuri in sfarsit,
Cu printese si balauri,despre viata lor in basm...
Tresarea in jilt aevea,in vis era fericit...
Nu stia ca-acele versuri,sunt fisuri de pe tavan...

Si scria de zor poetul,fara-a tine cont,in graba,
Caci avea cam gol caietul,cum nu-i place sa il vada...
Insira la versuri,sute,si tot felul de rimari,
Bucuros ca umple iute si goleste alinari...

Deodat-o bufnitura il trezii la realitate:
Cateva din carti ii fura serios cam deranjate....
Casca ochii,sus tavanul,jos,in poala lui,caietul...
Era gol ca la-nceput...suparat era poetul....

Lua cuibarul,soricimea,si-l arunca pe trotuar,
Si din toata pisicimea,o pisica-spera-doar,
Sa gaseasca soriceii,sa-i manance,sa dispara,
Caci atata poezie au stricat nestand afara...

Se uita la coala alba si-apuca cu dintii toc-ul;
Rontaia marunt la dansul,in camin,trosnea-ncet focul...
Nu-l mai cuprinde-a dormitul,iara muza tot n-avea...
Lua o carte,caci cititul,era mult mai demn,crede-a.....

Tweet

Publicat de: Costel Suditu la data de: 20-10-2011, 2:31 pm
Cuvinte cheie: POEZIE | MUZA | VIATA | VERSURI | INSPIRATIE

---

Expeditor: (nume prenume) *	Destinatar: (nume prenume) *
Expeditor: (e-mail) *	Destinatar: (e-mail) *
Mesaj Personal
* * campuri mandatorii