Ştiu că aveam ceva de terminat
poate un gând
sau drumul către tine
nu ştiu de ce
dar m-am impiedicat
şi m-am împotmolit într-o mocirlă.
De nicăieri mi-au apărut în drum
la colţ de timp
cuvinte adunate
reproşuri aruncate în trecut
in ciuda spuse
sau din răutate.
Încerc să merg dar şiroiesc pâraie
lacrimi
ce nu le-am cunoscut până acum
pătându-mi rochia
păşesc printre gunoaie
şi mă întreb de ce te-ai arătat imun?
Credeam că nu îţi pasă
când, vulcanic
te zgârâiam cu replici dureroase
de mi-ai fi arătat,măcar printr-o grimasă
că mă iubeşti
am aşteptat zadarnic..
Şi, eu, care speram să te surprind
cu un sarut
sa-ti cuceresc iertarea
cum sa mai vin la tine, să te-alint?
murdară de trecut
imbratisez uitarea.
Descalţ pantofii lăcuiţi
cu ciudă
pătaţi de nervi, cu urme de regrete
cum să-ţi mai spun că te-am iertat
când tu
ai invăţat pământul să mă ierte?
Ştiu că pornisem într-un gând
spre tine
dar m-am impotmolit
în resturi de cuvinte
mă-ntorc de unde am plecat
în mine,
cu...“iartă-mă, te rog,
n-am avut minte!„

Tweet

Publicat de: mirela câmpan la data de: 05-09-2011, 10:05 pm
Cuvinte cheie: regret

---

Expeditor: (nume prenume) *	Destinatar: (nume prenume) *
Expeditor: (e-mail) *	Destinatar: (e-mail) *
Mesaj Personal
* * campuri mandatorii