Home     Librarie Online     Citate Celebre     Autori Celebri     Proverbe     Cenaclu     Adauga Text Cauta Citate


     MOARTEA ÎNAINTE DE TERMEN - back


Hm, moarte prematură, zici, asociată și cu noțiunea de... „accidentală”! Adică... cineva care moare înainte de ce? Încerc să te fac să gândești asupra celor doi termeni: prematur și accidental. Tu, le-ai asociat în ideea că, cineva care moare înainte de... să zicem „adânci bătrâneți”, moare prematur, deci și accidental. Greșesc?

Chiar în postările anterioare vorbeam despre ciclurile de câte șapte ani prin care omul se reconstruiește, în primii 3x7 ani, ca entitate anterioară, apoi construiește, în următorii 3x7 ani, noua entitate, proprie încarnării curente, urmând ca în următorii 3x7 ani să se anticipeze pe sine ca ființă viitoare. Asta nu înseamnă că toți murim la 3x21 de ani. Mulți trec de vârsta asta, alții nici nu o apucă. Media ar fi cam pe la 65 de ani, pentru bărbați, mai ales! De ce crezi tu că au stabilit guvernanții vârsta de pensionare la 65 de ani? Pentru că în sensul ăsta au putut da o lege! Ce nu au reușit ei, încă, să bată în cuie, este vârsta morții. Cine nu moare la 65 de ani devine un fel de... indezirabil, exceptându-se pe ei, desigur! Dacă mori înainte nu este bine pentru că... nu ai contribuit cât ar fi vrut ei, iar dacă treci... și mai rău, le consumi din fondul de pensii pe care, altfel, puteau să-l folosească în a acoperi găurile din buget lăsate de furtișagurile lor. Ideea este... cum spune proverbul ăla: „Nu mor caii când vor câinii”. Asta... în ceea ce-i privește pe ei! Să lăsăm, însă, aparențele, adică bârfele și gluma! Spuneam că nimic nu este întâmplător în parcursul unei vieți dintre naștere și moarte. Cu atât mai puțin data și ora morții. De ce? Pentru că viața se desfășoară, se derulează în conformitate cu destinul. Cum trebuie înțeles el? Cum se împacă noțiunea de liber-arbitru cu cea de destin? Prin destin, omului i se stabilește un interval, adică o durată a vieții în care el trebuie să traverseze anumite evenimente. Intervalul, adică durata vieții, este fix. Bătute în cuie sunt și evenimentele principale prin care trebuie să treacă omul, ele fiind determinate de karma individuală, adică de fapte din vieți anterioare, în special ultima sau, de o karmă colectiva, superioară celei individuale, care are rațiuni ce țin fie de etnie, națiune sau chiar omenire, luată în ansamblu. Ceea ce ține de liberul-arbitru nu anticipează cauza care îl pune în funcțiune, ci se răsfrânge doar asupra reacției noastre la efectul cauzei. Aici intervine liberul-arbitru! El nu alege cauza, ci doar determină alegerea variantei de răspuns. Sigur că, fiecare efect devine, la rândul lui, o cauză pentru viitoare efecte care se vor manifesta fie în viața respectivă, fie în alte vieți. Eu vorbesc de un principiu. Destinul este înscris în cele trei niveluri de subconștiență ale corporalității. Deși, poți avea impresia că ai căzut „ca musca-n lapte” în mijlocul unui eveniment care nu ar avea tangență cu persoana ta, totuși, subconștientul tău (adică ceva care nu ajunge la conștiența ta, ceva de care nu îți dai seama) te va împinge prin pârghiile-i caracteristice (datorie, instincte, impulsuri, pofte...) spre a fi în locul și la momentul propice pentru a te confrunta cu evenimentul, care, de fapt, te privește. Același lucru se întâmplă și cu moartea! Nu există moarte prematură, nu există accident nefericit! Există doar vârsta, ora, minutul, locul și modul în care omul trebuie să moară. Iar toată această conjunctură este transpusă în țesătura destinului fiecăruia prin legea cauzalității, adică a karmei. Desigur că, toate acestea, pot îmbrăca și o aparență care îți va da iluzia că liberul tău arbitru te-a dus acolo. Și, poate, chiar așa este! O să zici că mă contrazic! Lucrul ăsta ar trebui să te pună serios pe gânduri spre a-ți reconsidera noțiunea de liber-arbitru care nu este decât o libertate de a alege dar, de a alege din ceva care îți este dat, îți este impus, iar ceea ce zace în... infrastructura ta corporală, ca moștenire din vieți anterioare, lucrează asupra ta, implicându-ți liberul-arbitru chiar fără să conștientizezi de unde ar veni impulsurile spre a înfăptui sau pentru o anumită atitudine. O moarte prematură nu înseamnă nimic rău, cum și evenimentele prin care treci nu sunt decât lecții care ți se dau cu un anumit rost. Răul poate să apară odată cu reacția ta. Tot ce percepi tu ca rău, existent în jurul tău, face parte din lecția ta de viață și nu are nimic în comun cu noțiunea de rău care ți s-ar face ție fără motiv. Când vei trece dincolo, vei constata că singurul rău care ți se va contabiliza este cel pe care l-ai făcut, l-ai gândit sau l-ai simțit prin trăirile tale sufletești față de alte persoane (fapte, ură, invidie, mândrie, vanitate, nesupunere...). Mulți, poate și tu, se întreabă de ce mor copiii (asta, apropo de moarte prematură). Ce vină pot avea ei? Toți privesc viața ca pe un sejur care nu trebuie ratat. Nu este deloc așa! Viața trebuie privită ca un ansamblu compus din ceea ce a fost înainte de naștere, ce va fi după moarte și... viețile anterioare. Poți, oare, judeca un om doar privindu-i un an din viață!? Nu, desigur că nu! Tot așa, nu poți judeca devenirea lui decât privindu-i toate existențele. Nu neg suferința oamenilor ca urmare a faptelor semenilor. Dar, afirm și saltul evolutiv, spiritual, pe care cei care trec prin așa ceva, îl fac. Și, toți trecem, am trecut și vom mai trece prin evenimente tragice. Și asta, doar spre binele nostru! Dacă suferim, înseamnă, cel mai probabil, că undeva, în altă viață, cineva a suferit din cauza noastră. Copilul poate muri și ca urmare a unui mare merit. Da, merit am spus! Un om care este aproape de desăvârșire și care și-a ars cam toată karma într-o viață anterioară, se poate naște și poate muri chiar la naștere sau la vârsta copilăriei, pentru că el a mai avut de ars doar niște resturi karmice insignifiante care nu justificau o viață mai lungă în care, Doamne, ferește, mai putea acumula, vrând-nevrând o nouă karmă. Pentru acest motiv, destinul lui, îi va da „o stingere” prematură. Faptul că părinții lui trec prin șocul morții sale, este problema lor, este karma pe care o merită ca urmare a faptelor din alte vieți, fapte care nu aveau, mai mult ca sigur, nicio legătură cu copilul decedat. O viață mai lungă implică și karmă nouă pe care cel care moare prematur nu apucă să o mai facă. Karmă nu înseamnă doar ceva rezultat din răul pe care îl faci! Și binele este generator de karmă care, la rândul ei, trebuie arsă. O moarte prematură poate fi determinată și de o karmă superioară celei individuale. Spuneam că, omul, pe parcursul vieții, se construiește din șapte în șapte ani. Din șapte în șapte ani i se adaugă o nouă componentă. Componentele sufletești, cele care se definitivează după vârsta de 21 de ani, sunt construite de aceleași forțe spirituale care înainte au definitivat structura trupească și asta pentru că, cele trei componente sufletești nu sunt decât stări care derivă din influența Eului spiritual asupra celor trei componente trupești. Dacă omul moare prematur, cum acuzi tu, forțele în cauză, indiferent că le-a găsit ceasul morții când construiau corporalitatea sau sufletul, se vor transmite cumva în viața următoare, moment în care, amplificate fiind de faptul că în viață anterioară nu au fost epuizate, vor fi capabile să determine ceva nou mult mai bun sau ceva capabil să ducă la îndeplinirea unor sarcini care să afecteze întreaga omenire, ceva legat de o karmă superioară, cum ar fi cea a unui popor sau cea a umanității. Sigur că suferința celui care își pierde copilul este mare! Dar, dacă îl cauți în viețile anterioare, vezi că el trebuia să treacă prin suferința asta! Destinul lui este împletit cu alt destin care are alte sarcini, dar care, „în trecere” i-a rezolvat și problema lui karmică. Pe de altă parte, moartea nu există! Ce înseamnă existență?... Înseamnă conștiență! Pierderea conștienței este... „mai tare” decât moartea, dacă vrei, deoarece, dacă nu ai conștiență, practic nu exiști. Somnul este un fel de pierdere de conștiență sau orice anestezie, de exemplu! Ceea ce înțelegi tu prin moarte nu este, în primă fază, nici măcar o schimbare de conștiență. La pierderea corpului fizic, la moartea fizică, adică, te vei trezi dincolo, pentru început, cu aceeași conștiență de sine, iar trecerea la noua conțiență de sine se produce fără sincope, în mod continuu. Singurul moment în care are loc o schimbare a conștienței, este la naștere. Abia în acest moment vechia conștiență se estompează, până la dispariție, pentru a face loc noii conștiențe de sine, din noua viață, care se formează pe un fundal conștient-imaculat, lipsit de orice element al cunoașterii. Este vorba de formarea noului eu personal. Moștenirea vieții anterioare se va regăsi în ceea ce, prin alte postări numeam dublul entității în viață, în mare, în morfologia corpului fizic, temperamentul corpului eteric și caracterul corpului astral. În conștiență nu vei găsi nimic legat de viața anterioară, încă. Singurul element care marchează saltul ei calitativ de la o încarnare la alta este gradul ei de luciditate. Dacă nu ar exista acest moment al nașterii, conștiența ar fi continuă. Pentru că omul nu-și mai aduce aminte, în noua viață, de ceea ce este după moarte, din motivul de mai sus, trăiește cu angoasa morții. Vreau să înțelegi că, de fapt, moartea nu există! Nu moare nimeni, nici prematur, nici matur, nici... prea matur și nici accidental! Omul, nu face decât să stea mai mult sau mai puțin în faza încarnată a existenței sale, iar durata asta nu o stabilim noi, adică eul nostru sufletesc, care la rândul lui nu este decât un element care se formează în perioada vieții. Concluzia mea este că nu există moarte, accidente sau întâmplări nefericite. Există doar soartă construită pe datorii karmice cu scopul evoluției. Faptul că omul nu este, încă, capabil să înțeleagă aceste lucruri, ține de nivelul actual al evoluției sale și, oricum, este o chestie care nu va mai dura mult. Este interesant de privit, aici, gestul sinucigașului. Într-un fel, el contrazice ideea de moarte la termen, pentru că liberul său arbitru își hotărăște singur momentul morții. Contravine, cumva, acest fapt destinului? Cumva, da! Se spune că sinucigașul nu va părăsi zona sublunară, adică nu va trece prin poarta morții, până nu i se va împlini sorocul din destin. Pentru a înțelege această situație ar trebui să privim din nou la ansamblu, dar la unul care depășește tot ce am luat în considerare până acum. Dacă până acum, au fost suficiente argumente provenite din manifestarea creației, acum ar trebui să luăm în considerare și creația în sine. În aceste condiții, vei înțelege că ceea ce s-a întâmplat cu sinucigașul face parte din destinul lui, și asta pentru că manifestarea creației urmează fidel Creația în sine. Iar faptul că nu trece pragul morții, adică rămâne în corpul eteric, cel al vieții, până în momentul în care i-a venit sorocul, este dovada. Există o postare care se referă la subiectul ăsta. E... ceva de vorbit!... Doamne, ajută!


Publicat de: octav semarian la data de: 18-04-2017, 12:14 am
Cuvinte cheie: Hm!



 bazat pe 0 notari

Adauga acest text literar in colectia personala Adauga la favorite Recomanda aceast text literar prin Yahoo Messeger Trimite pe YM     Recomanda aceast text literar prin E-mail Trimite prin e-mail Raporteaza continut inadecvat Raporteaza neadecvat! 

Comentarii la acest text:

Nu sunt comentarii la acest text!

Adauga Comentariu


   Recomanda aceast text literar prin E-mail Trimite prin e-mail
Expeditor: (nume prenume) *
Destinatar: (nume prenume) *
Expeditor: (e-mail) *
Destinatar: (e-mail) *
Mesaj Personal

*
* campuri mandatorii

Citatul ZileiCitatul Zilei  Vreau Citatul Zilei pe Site-ul Meu Vreau Citatul Zilei pe Site-ul Meu
Pentru a intreprinde anumite lucruri, metoda nimerita este o dezordine ingrijita.
Autor: Herman Melville - Categorie: Ordine .

Intelepciune.ro va recomanda
Boris Ioachim Boris Ioachim
"Ce este pesimistul? Un optimist bine informat." Grigore Moisil "Poeţii nu se ruşinează de propriile experienţe - ei profită de ele." Friedrich Nietzsche
S-a nascut in data de 25-Ianuarie-1967
Oras: Săveni
Judet: Botosani
Varsta: 50 ani
Membru din: 13-Octombrie-2008
Texte publicate: 465

Ultimele comentarii:

Nicoles - 24-04-2017, 8:03 pm
prima intrebare: nimeni! nu e vorba de trup, citeste mai atent, straturile de fard se topesc, acele straturi desi aparent trebuiau sa protejeze, de fapt erau o incatusare, iar sufletul e cel care canta fiindca este eliberat de povara uratului.....
a doua: nu cred ca este
a treia: nu
a patra: ba da, chiar foarte sus
a cincea: este
a sasea: alegem ceea ce avem nevoie pentru a ne mantui
a saptea: poate fi, as inclina sa spun ca da, nu e usor sa mori triumfator
a opta: nu doar pacatul e greu, e mult mai sa te pastrezi curat, insa daca reusesti desigur ca nu poti intelege cealalta cale, eu am zis asa intr-o poezie:
Dar greu e sa zambesti,
Cand inima iti plange,
Sa fii cel care esti,
Cand tot in jur se frange....
a noua: frumosul nu poate fi iubit de cei care nu-l vad, pentru ca nu-l inteleg
a zecea: iubind nu gresim niciodata





Contact Cultural - 24-04-2017, 7:30 pm
…și cine poate topi trupul pentru a descătușa din suflet o melodie necântată?
E trupul o binecuvântare pentru sufletul încă în evoluție?
S-ar pierde sufletul liber în imensitatea eternității?
Nu ar putea încă zbura?
Este moartea triumfală garanția zborului liber și nestingherit, rațional și conștient, cu țel precis prin imensitatea eternității?
Pentru că sufletul trebuie să fie una cu eternitatea, pentru că cine nu e cu Mine, e împotriva Mea!
Să iubești desăvârșitul e simplu; e ușor, da..dar cât e de frumos să iubești frumosul!
De ce trebuie să alegem greul?
E greul condiția unei morți triumfale?
Păcatul e greu; să trăim doar în păcate ca să ne fie greu?!
De ce să suferim iubind frumosul doar pentru că există orbii?
Să-i stârpim.
Dar dacă-i stârpim facem urâtul, păcatul.
Putem iubi frumosul cu urâtul?
Putem greși iubind?
S-ar zice că da, dar aia nu-i iubire.
Cred că cel mult pasiune.
A iubi frumosul desăvârșit înseamnă a face frumos desăvârșit; asta fiind complet, adică tuturor.
De aici greul.

Nicoles - 24-04-2017, 5:07 pm

Contact Cultural - 24-04-2017, 2:37 pm

Nicoles - 24-04-2017, 1:59 pm

Contact Cultural - 24-04-2017, 4:35 am

Contact Cultural - 04-04-2017, 10:02 pm

Membrii Intelepciune.ro recomanda
Camelia Ardelean Camelia Ardelean
S-a nascut in data de 02-Iunie-1972
Oras: Deva, Judet: Hunedoara
Varsta: 45 ani
Texte publicate: 5
Danuzia Danuzia
S-a nascut in data de 12-Mai-1971
Oras: Deva, Judet: Hunedoara
Varsta: 46 ani
Texte publicate: 7

Home | Citate Celebre | Citate Noi | Citate Populare | Autori Celebri | Proverbe | Calendar Autori | Pagina Mea | Pentru Site-ul Meu | RSS | Contact
| | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | |
Copyright © 07.2007 Intelepciune.ro - Toate drepturile sunt rezervate
Creat si intretinut de Mican Daniel
Creative Projects