Prin câmpia junglei un leopard stă culcat
Prin firele de iarbă verde, el rămâne nemişcat,
Maţele-i cântă tare ca ceasu-n deşteptare
Şi el doreşte să găsească ceva de mâncare,
Dar zăreşte-n câmpia junglei din îndepărtare
O căprioară şi el vrea să-i dea o sărutare,
Fugind cu viteză, leopardul fuge şi răzbate
Câmpia pentru a o prinde, dar inima-i bate,
Căprioara-l vede şi are timp să fugă –
Iar leopardul se opreşte şi spune o rugă:
Doamne, lasă-mi un animal mai mare,
Că maţele-mi chiorăie de foame tare,
Mă doare, că nu găsesc să prind ceva,
Pe câmpia mare din junglă, dar undeva,
Că furia m-a asaltat şi sunt cam disperat,
E normal că, de trei zile-s nemâncat,
Oare, tu mă poţi ajuta de acolo de sus
Sau îmi dai ca ajutorul un urs rus ?
Leopardul merge ce merge şi se opreşte –
Dar o căprioară frumoasă îi mulţumeşte,
Celui de sus că l-a putut să-l ajute
Dorind s-o mănânce, dar ea fuge iute,
Neştiind ce să mai facă ca s-o omoare
Ar apela la cineva, chiar dacă-i împărţea mâncare,
Se gândea la tot şi toate să mituiască altă
Căprioară, s-o omoare lângă legenda baltă,
Cine a intrat-n ea, a fost inghiţit imediat
De balta de groază, dar el s-a aliat.
La distanţă vede altă căprioară şi-o opreşte
Dorind să-i vorbească cavalereşte,
Şi ea tremură atât de tare lăsând semn
În pământ, dar o să-i lase indicii pe lemn,
Dar pe fiecare arbore din jungla asta mare –
El face orice să facă rost de mâncare,
Căprioara-aliată o urăşte pe ceea notată
Şă fie omorâtă urât ca să poată să fie mâncată,
Indiciile sunt lăsate şi leopardul se duce
Spre căprioară, unde nu mai poate fuge.
El o atacă mişeleşte cu gura spre al ei gât
Şi colţii îi înfige bine cu al lui mare rât,
Moartea căprioarei este-n chinuri şi durere
De pe gât sângele-i în mare cădere,
Leopardul îi mânâncă din picioare
În ziua călduroasă din amiaza mare,
Cealaltă căprioară văzură ce el făcură
Plânge că, a făcut o mare batjocură,
Căprioara-aliat se dă-napoi un pas
Uitându-se cu lacrimi, îşi i-a un bun rămas.
Leopardul aude şi el, dar este plin de sânge
Şi fuge spre căprioară şi-o ajunge.
Crezi că pleci undeva, căprioaro ?
Ce credeai că o să-i fac, soro ?
Să o ling noaptea la culcare,
Eu am vrut-o pentru mâncare.
Dar acum este rândul tău !
Să ştii că, eşti un leopard rău,
Astăzi este ziua mare pentru mâncare
Pentru că provoc moartea de căprioare.
( 2011, 11 iunie )
Publicat de: Răzvan Claudiescu la data de: 15-06-2011, 8:59 am
Cuvinte cheie:
caprioare | moarte | leopard | poezie | literatura
Moartea de căprioare - 
Adauga la favorite
Trimite pe YM
Citatul Zilei
