Plângeam,râdeam și chiar în hohote
Frica mă înghițea când mama mai pleca
Nici nu știam și nu-ntrebam de ce timpul ne trece-n ropote
Clădeam castele de nisip ce ploaia dărâma

Năzbâtii cu duiumul făceam cât ținea ziua luminoasă
Apoi când noaptea somnul mă-mbia
Nu ascultam de tata când mă chema în casă
Și îl rugam o clipă să mă lase,să pot clădi un nor din catifea

Să scriu cu creta pe pereții casei părintești era o bucurie
Să desenez o lume colorată,făcută din părinții mei,eu fata
Să cer iertare într-un plânset și pedepsită de obrăznicie
Ștrengară,să mă apăr și să spun - o fată are tata

Când primii pași în viață să trebuiască scriși
Naivă,să mă-nchid într-o odaie
Să spun că eu nu vreau să țin ochii deschiși
Voind realul vieții să îl văd precum un foc de paie

Bunica să îmi spună des povești
 Cu feți frumoși și zâne minunate
Să nu cunosc tristețea durerilor lumești
Să cred că tot ce vreau să am se poate

Să fiu alint pentru bunicul meu
Cu el să curăț merii din livezi
Duminica să o trăim cu Dumnezeu
Să fie doar el legea scrisă-n ochii mei verzi

Să fiu mereu copilă,să nu simt gustul vieții zbuciumate
Timpul să nu mă doară și să nu îl măsor cu anii mei
Să pot să simt din tot nimicul și din toate 
Netrebuind să duc dorul copilăriei tânjind al ei temei

Suntem cu toți copii adânc in suflet
Si de prea multe ori copilăria o și renegăm
Ne este hrană când ne doare-al vieții tunet
Din ea ne definim și melancolic azi  o invocăm

Azi las timpul să treacă,mă întorc în trecut
Alerg pe câmpul plin de maci și margarete
Nu mai regret nimic din tot ce am făcut
Și las copilăria iarăși să mă-mbete

Să tai văzduhul cu o lamă de lumină
Să-mi fac un loc al meu numit cătun
Să fiu naivă cum e luna plină
Copilă să rămân chiar de apun

Tweet

Publicat de: Luminita Amarie la data de: 01-06-2012, 8:20 pm
Cuvinte cheie: Copilaria | Inocenta | Naivitate | Amintiri

---

Expeditor: (nume prenume) *	Destinatar: (nume prenume) *
Expeditor: (e-mail) *	Destinatar: (e-mail) *
Mesaj Personal
* * campuri mandatorii