Inchide-mă în trupul tău femeie,
Ca pe o Ană în zidul nestatornic,
Să-ţi fiu în suflet candidă scânteie
Si să dezleg, de ce iţi sînt datornic.

Indrăgostit, de dorul tău cuprins,
Să simt durerea frământării tale,
In arşiţa-ţi din trup să ard încins,
Până-n cenuşa arderii finale.

Te voi pricepe mult mai luminat,
Voi desluşi cum este înţelesul,
Privit prin prisma unui - “celuilalt”
Şi împăcat de ce-am fost eu, alesul.

Dar prea mi-e grea povara fiinţei tale,
Si nu o pot percepe, prin cuvânt,
Tu porţi misterul porţii ancestrale,
Desferecată, când ne naştem, rând pe rând.

Am înteles firavo, în ce iţi stă puterea
Si că miracolul din trupul tău… m-a înfrânt!

Publicat de: Burde Victor la data de: 17-02-2010, 11:57 pm
Cuvinte cheie: trup de femeie | poarta ancestrala