ce aer gri, şi dens, şi umed
sufletul meu
nu ştie a se rupe
urc, plāng, rād, mă adāncesc
să nu ningă, să nu ningă
piatra aceasta o desfac īn Dumnezeu
şi ce curat obrazul acestei seri
un īnger doarme pe umărul meu
cu faţa spre steaua ce urcă
purtānd ceva din strălucirea sa tăcută
să mă ierţi
nu sunt poet, cānt, şi plāng, şi visez
cānd aripi vor creşte ca-ntr-un cer senin
īn adāncul inimii
poeme se vor scrie singure
de mānă vom alerga din nou
la marginea mării
decembrie picură din streşini plumburiu
mi-e dor de toamnă, a trecut
cum trec toate stările depline
īntorcānd īn ei picurii de aur şi aramă
vieţii mi-e dor să spun da
cu o umbrelă plutind aproape de nori
să văd dintr-un ţărm de timp īn altul
drumul cum se continuă
şi ce neirosire, ce luptă a trebuit
ca asprul contur ce a visat să scrie,
să fie, cānd va fi vremea,
māna de suflet şi ţărānă
īn care să se īntoarcă
alb, şi uşor, şi viu
ultimul īnger
Publicat de: Mariana Fulger la data de: 11-03-2009, 7:03 pm
Cuvinte cheie:
ganduri, viata