Am cunoscut cândva poetul,
Parcă era în altă viaţă.
El cocheta cu gândul,
Eu eram doar o copilă.

Strâns mă ţinea de mână,
Cerându-mi să închid ochii.
Se cânta o muzică divină
Ce ne dădea emoţii.

În legea lui,noi navigam
Pe-ale visării valuri.
Înecul nu-l întrevedeam,
Prea-nvăluiţi de idealuri.

Cu un surâs şi-un gest plăpând,
De buze cucerind obrazul,
Apoi,cu mâna-n aer valsând,
Şi-a pecetluit "bun rămasul".

Şi-a îmbrăcat absenţa-n vers
De-amor,de dulce revedere,
Abia târziu am înţeles
Că-ntre noi va rămâne tăcere...

Lumea lui cu lumea mea
Nu puteau fi totuna.
Miracol e c-am putut avea
Acea clipă împreună.

Mă urmăreşte câte-un vers
Din vremea de demult.
Al meu poet el a rămas,
Ecoul gândului său sunt.

Oare mai scrie azi vreun rând?...
Ce hram în lume poartă?...
Mi-a spus c-om deveni curând
Cocori răniţi de toamnă...

Tweet

Publicat de: Batori Camelia la data de: 02-03-2011, 10:35 am
Cuvinte cheie: poetul si visarea

---

Expeditor: (nume prenume) *	Destinatar: (nume prenume) *
Expeditor: (e-mail) *	Destinatar: (e-mail) *
Mesaj Personal
* * campuri mandatorii