in ropote de ploaie trista, te tineam de mana,
si te simteam atat de greu...simplu...impleticit,
privindu-ti gales fata ta cea spana,
alene ma-ntrebam ,,Oare te-am iubit?,,
intors usor de vant cu apa, vazut-ai fata mea...
cum gales te priveam...trista...indoliata,
si gandul ti-a fugit strain spre...ea.
paradoxal te intreba-i ,,Iubit-am eu vreodata?,,
desi simteai ca locul tau, e poate langa...mine
...un leu-nauntrul tau, nebun zacea...
tragea cu dintii si rupea din tine,
strangeai de durere pumnii,dar gura ta tacea.
am simtit zvacnirea lui cand mana ti-o tineam,
si-n ochi o fiara neimblanzita am vazut...
stiam acum:...prea mult doream sa am,
ceva ce am pierdut...
si totusi tu, ramai acolo...docil in preajma mea,
chiar de simteai chemarea ei...spre viforul din noapte,
stiam ca stii....ca stiu, dar asta nu te-oprea...
ramai acolo bland,dar totusi prea aproape.
cu fiara-n inima si mielu-n gand,
treceai pierdut prin mana mea...din zare-n zare,
o bestie c-un suras prea plapand...
si ochii ca de...soare.
Publicat de: bocsa maria-andreea la data de: 01-08-2011, 5:06 pm
Cuvinte cheie:
transformare | om | bestie | iubire