Home     Librarie Online     Citate Celebre     Autori Celebri     Proverbe     Cenaclu     Adauga Text Cauta Citate


     MATERIA (I) - back


Materia... care ar fi esență ei? Mda! De unde să începem? Cred că de la corpul material omenesc ar fi cel mai nimerit. Dar, totuși, trebuie să mai dăm un ocol. Mic, promit! Este vorba de entitățile micro și macrocosmice. Deși, ambele categorii se află în stadii de evoluție care aparent poartă același nume, totuși, există o diferență mare între ele (există multe, dar la una mă voi referi acum). Entitățile microcosmice sunt în stadiul evolutiv în care primesc, iar cele macro în stadiul evolutiv în care oferă, în care jertfesc. Noi evoluăm, deci, prin faptul că primim ceva; ele evoluează ca urmare a jertfei pe care o fac, în sensul că renunță la o parte din substanțialitatea lor pentru a o oferi spre evoluție entităților microcosmice.
Revin! Componența omului este: corp material, eteric, astral, și Eu. Ar trebui să ne întrebăm care este cel mai evoluat dintre ele. Probabil că am spune, Eul! Și totuși nu este așa. Eul este cea mai tânără componentă. A intrat în evoluție odată cu sistemul Pământ. Faptul că este de natură spirituală este altceva. Cea mai veche și cea mai evoluată componentă a structurii umane este... corpul material. El s-a născut în urmă cu patru sisteme de evoluție, sisteme de care am mai pomenit. Dar, o să fie nevoie să ne reîntoarcem puțin la ele. Este vorba despre ceea ce numeam niveluri de conștiență. Primul ar fi Saturn. Spuneam, celui căruia îi explicam atunci, să nu facă nicio asociere cu planeta din sistemul actual. În acel sistem a apărut pentru prima dată ceea ce acum numim și privim a fi corpul nostru material. Desigur că nu vorbim de aceeași stare de agregare dar, putem spune că substanța era aceeași. Sau mai bine spus esența era aceeași, pentru că, în cele din urmă, ea ne interesează. Sistemul Saturn era un sistem caloric, în sensul că... hm!... am să folosesc noțiunea de stare de agregare; nu am alta, sper să înțelegi că era ceva... pe acolo! Deci, Saturn era un sistem a cărui stare de agregare era cea calorică. Inițial, în primele faze era vorba de o căldură psihică, ceva care făcea parte din ceea ce se numește permanență. Adică, acolo unde nu există nici timp, nici spațiu. La rândul ei, căldura psihică se trăgea din lumina spirituală, care și ea se trăgea din substanța spirituală, cea care spuneam că este cedată de entități macrocosmice, prin jertfă, pentru a pune în operă Creația divină, de natură microcosmică.
S-o luăm acuma invers, de la substanța spirituală, o esență absolută care nu are nevoie de nicio existență exterioară pentru a fi conștientă. Prin această substanță se manifestau spiritele voinței, adică Tronurile (nivelul cel mai de jos din prima ierarhie: Serafimi, Heruvimi și Tronuri). Tronurile sunt entitățile macrocosmice care au jertfit parte din substanțialitatea lor (după cum spuneam la început), în scopul creării sistemului evolutiv Saturn. De la această substanțialitate de natură spirituală putem începe a vorbi despre originea materiei care o vezi acum în jurul tău. Să zicem că ea ar fi esența, iar ca să ajungă în starea de care vorbeam, au fost necesare mai multe etape de condensare. Deci, vorbim de spirit ca esență condensată. În prima fază, ea a devenit, prin condensare, lumină spirituală. Ceva neperceptibil cu simțurile noastre. Pentru noi ea este întuneric, în sensul că nu o percepem. Dacă auzi vreodată vorbindu-se despre „Soarele de la miezul nopți”, trebuie să înțelegi prin asta lumina spirituală a Soarelui, nu cea fizică, lumină care este vizibilă, pentru inițiați, chiar prin materia care pentru lumina fizică este o piedică. Prin condensare, lumina spirituală devine la rândul ei căldură psihică. Nici ea nu ar fi perceptibilă pentru simțurile noastre dar, o poți compara, cumva, cu căldura sufletească, pe care unii o mai simt. Abia cu următoarea fază de condensare, când căldura psihică trece în căldură fizică are loc trecerea în ceea ce numim lumea sensibilă și perceptibilă.
Pe acest Saturn, care inițial era compus ca substanțialitate din căldură psihică și apoi din cea fizică, apare primul germene a ceea ce astăzi este corpul material uman și care avea drept substanțialitate această căldură.
Până la ceea ce este astăzi, au mai fost încă două sisteme de evoluție. Vechiul Soare, care avea ca stare de agregare gazul, pe lângă căldura remanentă de la Saturn, gaz obținut prin condensarea căldurii (corpul uman avea și el acum aceeași natură, adică gazoasă și calorică; tot acum, corpului material i se alătură corpul eteric), urmează apoi vechea Lună, sistem care era în stare lichidă, gazoasă, și calorică; starea lichidă obținută, la rândul ei, prin condensarea gazului de pe Soare. Acum apare și corpul senzației, astfel încât corpul fizic capătă o componentă tripartită, corpul fizic-material fiind deja în a treia fază de evoluție.
Pe sistemul actual, pe Pământ adică, starea de agregare a materiei, cea mai densă, cea solidă, este rezultatul condensării stării lichide, la care se adaugă stările lichidă, gazoasă, și calorică. Acum apare în componența noastră Eul. Abia acum putem vorbi de om și umanitate. Corpul fizic-material este deja, deci, în a patra lui fază de evoluție având în componența lui toate cele patru stări de agregare, corpul eteric este în a treia sa fază evolutivă, cel astral în a doua, iar Eul abia în prima. Deci, cam ăsta ar fi drumul materiei până la ce se vede astăzi. Ceea ce percepem noi ca regnuri inferioare, nu sunt decât cei care au pierdut ritmul evolutiv, ei făcând parte, totuși, din același val cu noi. Faptul că noi avem un corp material care arată puțin altfel decât ceea ce numim regn mineral, este datorat faptului că el interferează cu celelalte componente: corp eteric, astral și Eu.
Același lucru este valabil pentru toate componentele, ele fiind influențate de forțele componentelor superioare. Această influență este evidentă dacă urmărim trecerea de la mineral, la plantă, apoi la animal și, în fine, la om.
Făcând un scurt rezumat, ar rezulta că materia este ceea ce a fost cândva substanță spirituală care, prin procese succesive de condensare, a devenit... ceea ce se vede, iar structura omului, în ordinea vechimii și a nivelului de evoluție, este: corp material, corp eteric, corp al senzației și abia la urmă Eul. Doamne, ajută!


Publicat de: octav semarian la data de: 18-06-2017, 2:58 pm
Cuvinte cheie: Hm!



 bazat pe 0 notari

Adauga acest text literar in colectia personala Adauga la favorite Recomanda aceast text literar prin Yahoo Messeger Trimite pe YM     Recomanda aceast text literar prin E-mail Trimite prin e-mail Raporteaza continut inadecvat Raporteaza neadecvat! 

Comentarii la acest text:

Nu sunt comentarii la acest text!

Adauga Comentariu


   Recomanda aceast text literar prin E-mail Trimite prin e-mail
Expeditor: (nume prenume) *
Destinatar: (nume prenume) *
Expeditor: (e-mail) *
Destinatar: (e-mail) *
Mesaj Personal

*
* campuri mandatorii

Citatul ZileiCitatul Zilei  Vreau Citatul Zilei pe Site-ul Meu Vreau Citatul Zilei pe Site-ul Meu
Scoala cea mai buna e aceea in care vezi alaturi de tine suflete care-ti sunt ca fratii si surorile.
Autor: Nicolae Iorga - Categorie: Scoala .

Intelepciune.ro va recomanda


Fara Poza

Boris Ioachim
"Ce este pesimistul? Un optimist bine informat." Grigore Moisil "Poeţii nu se ruşinează de propriile experienţe - ei profită de ele." Friedrich Nietzsche
S-a nascut in data de 25-Ianuarie-1967
Oras: Săveni
Judet: Botosani
Varsta: 50 ani
Membru din: 13-Octombrie-2008
Texte publicate: 465

Ultimele comentarii:

Contact Cultural - 16-06-2017, 11:27 am

Camelia Ardelean - 06-05-2017, 11:17 pm

Camelia Ardelean - 06-05-2017, 11:14 pm
Dragi prieteni, de fiecare dată citesc cu mare interes și plăcere comentariile voastre și mă bucur de percepția fiecăruia, chiar dacă uneori, aceasta este diferită! Vă mulțumesc pentru răbdarea de a parcurge textele mele și pentru atenția ce le-o acordați!
Contact Cultural: nu știu la ce apă sălcie faci referire, te rog să fii mai explicit(ă)! J Așa cum bine punctează Nicoles, tristețea face parte din viață, poate mai mult decât bucuria, uneori, de aceea este normal să scriem și despre ea! Viața nu este numai zbor de fluturi și zumzet de albine, din păcate! Nu trebuie să-ți fie frică de tristețe, fiindcă ea ne ajută să apreciem mai mult binele din viața noastră! Mulțumesc mult de popas!
Silvia Bebereche: mulțumesc de cele 2, de fapt 3, catrene foarte reușite! Nu trebuie să-ți ceri scuze pentru intervenție, eu mă bucur de vizită și interes! J
Nicoles: mă bucur mult de rezonanță, mulțumesc! J
Vă îmbrățișez pe toți cu drag!

- 24-04-2017, 8:03 pm
prima intrebare: nimeni! nu e vorba de trup, citeste mai atent, straturile de fard se topesc, acele straturi desi aparent trebuiau sa protejeze, de fapt erau o incatusare, iar sufletul e cel care canta fiindca este eliberat de povara uratului.....
a doua: nu cred ca este
a treia: nu
a patra: ba da, chiar foarte sus
a cincea: este
a sasea: alegem ceea ce avem nevoie pentru a ne mantui
a saptea: poate fi, as inclina sa spun ca da, nu e usor sa mori triumfator
a opta: nu doar pacatul e greu, e mult mai sa te pastrezi curat, insa daca reusesti desigur ca nu poti intelege cealalta cale, eu am zis asa intr-o poezie:
Dar greu e sa zambesti,
Cand inima iti plange,
Sa fii cel care esti,
Cand tot in jur se frange....
a noua: frumosul nu poate fi iubit de cei care nu-l vad, pentru ca nu-l inteleg
a zecea: iubind nu gresim niciodata





Contact Cultural - 24-04-2017, 7:30 pm
…și cine poate topi trupul pentru a descătușa din suflet o melodie necântată?
E trupul o binecuvântare pentru sufletul încă în evoluție?
S-ar pierde sufletul liber în imensitatea eternității?
Nu ar putea încă zbura?
Este moartea triumfală garanția zborului liber și nestingherit, rațional și conștient, cu țel precis prin imensitatea eternității?
Pentru că sufletul trebuie să fie una cu eternitatea, pentru că cine nu e cu Mine, e împotriva Mea!
Să iubești desăvârșitul e simplu; e ușor, da..dar cât e de frumos să iubești frumosul!
De ce trebuie să alegem greul?
E greul condiția unei morți triumfale?
Păcatul e greu; să trăim doar în păcate ca să ne fie greu?!
De ce să suferim iubind frumosul doar pentru că există orbii?
Să-i stârpim.
Dar dacă-i stârpim facem urâtul, păcatul.
Putem iubi frumosul cu urâtul?
Putem greși iubind?
S-ar zice că da, dar aia nu-i iubire.
Cred că cel mult pasiune.
A iubi frumosul desăvârșit înseamnă a face frumos desăvârșit; asta fiind complet, adică tuturor.
De aici greul.

- 24-04-2017, 5:07 pm

Contact Cultural - 24-04-2017, 2:37 pm

Membrii Intelepciune.ro recomanda


Fara Poza

Camelia Ardelean
S-a nascut in data de 02-Iunie-1972
Oras: Deva, Judet: Hunedoara
Varsta: 45 ani
Texte publicate: 7


Fara Poza

Danuzia
S-a nascut in data de 12-Mai-1971
Oras: Deva, Judet: Hunedoara
Varsta: 46 ani
Texte publicate: 7

Home | Citate Celebre | Citate Noi | Citate Populare | Autori Celebri | Proverbe | Calendar Autori | Pagina Mea | Pentru Site-ul Meu | RSS | Contact
| | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | |
Copyright © 07.2007 Intelepciune.ro - Toate drepturile sunt rezervate
Creat si intretinut de Mican Daniel
Creative Projects