Te-ai nascut din atriul meu drept
intre o sistola si o diastola,
intre un gand si o raza de vis
si te-ai asezat de-a dreapta dorului meu sterp ,
ai rasfirat ceva din curatia ta
in firea mea murdara de acum
si prea istovita ca sa mai astepte.
Tu, copile ,esti ce n-am stiut ca sunt.
incep si ma termin cu tine
si dorul cel sterp uitat-a de mine
si chipul meu ,de demult ,l-am lepadat
in ce straie m-ai primenit ,
si ce era putred de curand a rodit.
Si seva in suflet curand a tasnit
radacini uitate le-am regasit,
si-s bratele mele cu flori incarcate,
ma-ndrept catre soare , catre lumi uitate,
si iata ca, in sfarsit, m-am gasit,
sunt totul prin tine, copile iubit!
Esti mugur, esti floare ,esti rod,
esti culoare, mai mult, pentru mine
tu esti scapare!
Mi-esti cantec, cuvant si esti mantuire,
draga copile!
Publicat de: Neagu Nicoleta Lacramioara la data de: 28-06-2008, 11:24 pm
Cuvinte cheie:
purificare | iubire | copilarie | inocenta | mantuire