Măicuţa mea de peste munţi,
Ce ştiu că stai cu ochii-n zare,
Şi glasul vântului l-asculţi,
Privind duios în depărtare…
Cu ochii-nlăcrimaţi şi goi,
Şi-n a speranţei strălucire,
Gândul îţi zboară-ades la noi,
Şi tristă-i iar, a ta privire!
În clipe lungi ,îţi aminteşti,
De vremuri când eram copii,
Şi ai mai vrea să retrăieşti,
Zile şi nopţi să reînvii…
Însă ,nicicand nu vom uita,
Căsuta albă de la stradă,
Dealul cu vii,bancuţa ta,
Şi nucul mândru din ogradă!
Mâinile calzi ce ne-nveliră,
Mereu la ceas tarziu în noapte,
Privirea caldă ,glasul bland,
Cântecul tău ,în calde şoapte.
De ziua ta noi te cinstim,
Şi urări calde îţi cântăm,
Măicută dragă,te iubim,
Mâinile aspre-ţi sărutăm!
Curând ,în prag vom apărea,
Aripi de dor o să ne-aducă,
Să-ţi ştergi din ochi lacrima grea,
Ce veşnic nu se mai usucă!
Şi-n suflet plâng de două ori,
Tu,mamă,ai băgat de seamă,
Căci plâng odată pentru tine…
Şi-odată pentru cine-mi zice “Mamă!”
Publicat de: Danuzia la data de: 08-03-2010, 3:53 am
Cuvinte cheie:
mama | dor