Ceea ce mă interesa era stilul ei anapoda, care putea oricând să răstoarne un pronostic optimist.
Râdea obscur într-o oglindă concret conturată printr-o margine perpendiculară pe destinele ce s-au perindat privindu-se.
Suflarea acesteia reuşea să aburească orizontul limitat din infinitul sublim, înceţoşa palpitaţiile trecătorilor, care priveau pe geamul generos, plin de stări ciudate, diversificate.
Saltă pasul din umbra bătrână, uită să-şi ridice şi problematica existenţă de jos, terfelind-o în noroiul umed de atâtea prezenţe feminine naive, suspuse inconştienţei de a nu calcula mai cu răceală cuvintele aruncate întortocheat în ecuaţia dragostei.

Să vii, să te uiţi, să afli, să uiţi,
Când nu oi fi eu te voi vrea,
Când nu te voi avea îmi vei aminti
De mine să mă ascund, să caut...

Poate pe tine că te găsesc, dar nu aş vrea
Să mă trezeşti, să-mi spui, să mă gândeşti,
Mai degrabă vedem pe cer...ceva, orice
Indiferent...să fie astrul
Pe care noi îl vom alege
Şi să ne provocăm dureri, plăceri, inutilităţi,
Să ne-aruncăm aiurea acele două vieţi.
Aş dori o...mai bine dăruieşte-mi...

Tweet

Publicat de: PENEA VICTOR la data de: 03-08-2009, 9:02 pm
Cuvinte cheie: femeie | stil

---

Expeditor: (nume prenume) *	Destinatar: (nume prenume) *
Expeditor: (e-mail) *	Destinatar: (e-mail) *
Mesaj Personal
* * campuri mandatorii