când coboară tăcerile grele,
râncede, multe, nenumite,
alunecă viaţa în ea,
ca un bloc de piatră,
ca un arbore, o mare, o stea,
până se confundă dimensiunile,
se estompează culorile, şi faci ochii mici,
să le poţi distinge, şi paşii cu teamă,
să nu le adânceşti mai mult,
şi-ţi spui: a venit timpul
să am o bancă a mea, durabilă,
credite pe termen lung,
alte alianţe, alte tactici,
ca să poţi dormi o noapte,
cât mai e cald, cât mai e viaţă,
sub un tei, sub un castan,
la marginea drumului,
visând că eşti călător
cum ai visat toată viaţa
în lumea asta plină de speranţă
de durere
şi aşteptări
Publicat de: Mariana Fulger la data de: 11-03-2009, 7:14 pm
Cuvinte cheie:
ganduri, viata
mai bine decât nimic - 
Adauga la favorite
Trimite pe YM
Citatul Zilei
