cauta in vis, sa vezi unde m-am ascuns de atata vreme,
cu pasii mici si-adanci intr-un infern pustiu,
ridica ochi-n sus, nu ai de ce te teme!
nu ma mai astepta, stii bine ca e prea tarziu!
intr-un vacarm de nedescris...vacarm de soapte,
un tipat se ridica, mai mult decat stingher,
o fata trista trista, singura...se pierde-adanc in noapte,
o dragoste pierduta si-o fata, care...pier!
un sol de ,,ramas bun,, isi adanceste penita-n cerneala,
si scrie-un poem, dar nu de iubire...demult s-a pierdut.
sopteste o strofa...tuseste...are gust de acreala,
si rupe tablita scrisa, pana-n extrem satisfacut!
pleaca! fara soluri de pace in acest razboi vulgar,
mi-a ajuns atata patima si destindere, intr-un timp scurt,
imbraca-te bine si pleaca...paraseste-ma, dar
sa fii sigur, nu-mi pare rau ca te-am pierdut!
Publicat de: bocsa maria-andreea la data de: 16-11-2011, 8:26 pm
Cuvinte cheie:
iubire | sol