La Masa Tăcerii e zgomot acut,
Îşi plânge tăcerea dumnezeul
Şi rodul din urmă şi suflul pierdut
În piatra ce-şi îngroapă-orfeul.

Nisip închegat străpunge văzduhul,

Cu lacrimi lovite de timp zburător.
Firidele reci îşi macină lutul,
Pierdute în largul, funebru decor.

Îşi strigă Tatăl, în derută,
În moarte aspră-ncătuşat.
Stânca rece-n veci sărută
Creator pietrificat...


(19 februarie 2012- 136 de ani cu BRÂNCUȘI )

Tweet

Publicat de: Turcu Bogdan la data de: 16-02-2012, 12:14 pm
Cuvinte cheie: brancusi | poezie | memorie | turcu | bogdan

---

Expeditor: (nume prenume) *	Destinatar: (nume prenume) *
Expeditor: (e-mail) *	Destinatar: (e-mail) *
Mesaj Personal
* * campuri mandatorii