Vei vedea
totul va părea fără ecou
Îți vei spune că nu va merita să rămâi
Pașii tăi vor lua drumul uitărilor
Zâmbetul tău va purta o perdea din flori de gheață
O să ți se pară povestea voastră una banală
Alte trupuri mâinile tale vor mângâia
Alte ferestre sufletul tău va lumina
Sângele tău alți crini va transforma în maci
În focul cărora ai să adormi dar, ah! Nu vei fi îmblânzit de nici o făptură
Căci ea doar una este
Nimeni nu te va găsi acasă
Nimeni nu te va aduce ție
Gol dar plin de ea - fără să știi inima ta va deveni o apă
Deasupra căreia ceața nicicând va ascunde soarele
Vei trăda fiecare umbră căci ei o vei asemăna
Vei minți fiecare privire căci bucuria ei în ochii altora o vei zări
Ai să clădești ziduri înalte
Niciodată însă nu vei reuși să seci iedera ce le va acoperi
Împânzită va fi inima ta într-un val de mătase
Mâinilor ei asemănător
Acolo va fi ea îmbrățișându-te
Mereu în fața ta, mereu în urma ta, mereu în tine
Ai să vezi, va fi simplu, te vei minți și ai să mergi
O vreme falnic
Unde pașii tăi orbiți de drumurile dăltuite te vor purta
Apoi când obosit vei ști cât ai greșit
Lăsând în urmă locul tău
Singurul după forma trupului locuit de sufletul zbuciumat

Ai să te-ntorci
la fericirea ta
pe urmele ei.

Tweet

Publicat de: Luminita Amarie la data de: 26-11-2013, 12:37 am
Cuvinte cheie: Poem

---

Expeditor: (nume prenume) *	Destinatar: (nume prenume) *
Expeditor: (e-mail) *	Destinatar: (e-mail) *
Mesaj Personal
* * campuri mandatorii