Din toti rarunchii strig cand sunt pe jos,
Cand ciumpavit s-ar crede ca mi-e suflul,
Ca o sa ma ridic prin fumul gros,
Si-n veci nu s-o vedea in mine plansul;
In camera golita,doar cu-n pat,
Imi fac frumos,o ditamai aula,
Si fara sa ma plang,durerea fac,
O fericire mare,nesatula;
De-o fi mai rau,mai crancen o sa fiu,
Nimic in veci pe jos n-o sa ma puna,
Ca toate-s trecatoare,asa stiu
Ca trebuie sa fie,fara vina;
Ma simt ca prins intro imensa noapte
Dar merg pe bajbaite spre lumina,
Caci fac mereu si-oriunde ce se poate,
S-am viata animata si mai plina;
Nu stiu ce-nseamna renuntarea,
Cand dorm,casc ochii sa prind visul,
Caci greul este sa gasesti cararea,
Mai apoi sa descoperi tot cuprinsul;
Ma doare dar nu strig,imi lepad ura,
Cu fata sus si drept,merg mai departe;
Imi lustruiesc si-mpodobesc aula,
Ce in durere de prostie ma desparte.
Publicat de: Costel Suditu la data de: 02-10-2011, 9:32 pm
Cuvinte cheie:
VIATA | CURAJ | CONSECVENTA