Home     Librarie Online     Citate Celebre     Autori Celebri     Proverbe     Cenaclu     Adauga Text Cauta Citate


     LEGENDA STANCII PANAGHIA - back



Fara Poza

(după o legendă scrisă de Calistrat Hogas)


Se spune că demult ,demult, de nu poţi merge nici cu gândul,
Pe locul unde azi Ceahlaul, uneste cerul cu pamantul
Sub poalele de codru verde, întins pe cuşma muntelui,
Era un sat uitat de lume, vegheat de mila Domnului.

Si undeva, într-o căsuţă din satul ăsta cu pricina,
Veni pe lume o fetiţă,sosind odată cu lumina
Zorilor de după creste - ce-anunţau o nouă zi;
Câtă bucurie-n casă, nu se poate povesti!

Dar odată cu sosirea, fetei în această lume,
Se porniră, de prin ceţuri, ursitoare să se-adune
Si să sufle-n corn de aur să răsune tot pământul,
Să se-strangă-n grabă marea, îngerii,norii si vântul,

Fulgerele risipite prin adâncul cerului
Si culorile ascunse-n trupul curcubeului,
Florile înmiresmate ,triluri de privighetori,
Soarele, stăpân pe toate şi luceferi orbitori.

Si-au încins un fel de horă, un vârtej rostogolit,
Cuprinzand cerul,pamântul şi oceanul nesfârsit
Vântul şuiera prin ierburi şi-n pădurea –nvolburată,
Hotărându-se ursita pentru nou-născuta fată.

Una dintre ursitoare strânse ca într-o cunună,
Cel mai negru întuneric dintr-o noapte fără lună.
Si din funduri de oceane - un adânc fără sfârşire,
Descântându-le pe toate, i le aşeză-n privire!

Alta a cules din câmpuri inocenţa crinilor,
Albul pur al frăgezimii, roşul trandafirilor
Si le-a pus pe faţa fetei, fină ca un văl de vis,
Ce-arăta precum un înger coborât din Paradis!

Iar a treia ursitoare, pe o furcă aurită,
Toarse-n caierul de neguri,umbra cea neprihănită
Si un păr bogat ca noaptea-i împleti pe cap uşor,
O numiră Panaghia,dispărând apoi pe-un nor…

Dumnezeu, văzând fetita ce era aşa frumoasă,
O-nzestră cu bunătate şi cu-o inimă aleasă,
Dupa care o duse-n grabă sus pe muntele Ceahlău,
In chilia unui pustnic, s-o ferească de ce-i rău.

Creştea copila fericită, vegheată numai de sihastru,
Jucându-se prin poieniţă sub bolta cerului albastru.
Albinele o hrăneau cu miere ,apă bea de la izvor,
Iar păsările cântătoare o-nveseleau cu trilul lor.

Si uite asa trecură anii. Panaghia crescuse mare,
Era atâta de frumoasă, se spune - fără asemănare!
Cuminte, harnică si bună, veghea acuma bătrâneţea
Celui care o-ngrijise şi îi păzise frumuseţea.

Intr-o zi,bolnav, sihastrul o rugă ca să-i adune
Nişte buruieni de leac, dintr-un loc ştiut anume,
Unde nu pătrunde omul- numai fiara cea vicleană,
Ca sa facă leac din ele pentru-a vindeca o rană.

Plecă Panaghia spre creste, era o zi aşa senină,
Căci Soarele lucea pe boltă dăruind lumii lumina
Ea ridicând spre cer privirea,văzându-l ce frumos luceşte,
Simţi că inima-i tresaltă si dragostea o copleşeşte.

Dar în acelaşi timp spre fată şi Soarele, privi cu drag,
Culese flori de prin poiană şi-n raze le-mpleti şirag,
Apoi le prinse-n părul fetei ce mergea urcând spre grui,
Insoţind-o până-n seară de pe bolta cerului.

A doua zi spre dimineaţă, când noaptea se-ngâna în zori,
Panaghia ieşi afară culese din poiană flori
Si când, la marginea pădurii Soarele ieşi din nor,
Le ridică spre el zâmbindu-i - plină de dragoste şi dor.

El îi trimise-n păr scântei şi-n trup îi strecură căldură,
O-nlănţui în mii de raze şi-o sărută uşor pe gură.
Era atâta puritate în clipa aceia-doar a lor,
Incât, încremeni pădurea şi vântul cel rătăcitor…

Treceau zile după zile şi-n poiana înmiresmată,
Soarele şi Panaghia, prinsi în dragoste curată,
Se plimbau mână în mână povestind de drag şi dor
Si de-atâta fericire creşteau raze-n urma lor!

Prins în mrejele iubirii Soarele mereu uita,
Să coboare de pe boltă ca noaptea locul său să-l ia.
Aceasta îl privea cu ciudă şi îi cerea să îi de-a rândul,
Să umple cerul cu luceferi şi-n somn să-nvăluie pământul.

Dar dragostea n-aude bine şi timpul pare că descreşte,
Aşa că-ndrăgostitul Soare întârzia mereu pe creste,
Făcând ziua tot mai lungă, noaptea-n ceasuri mai puţine,
Mai că se-ntâlneau amurgul şi cu zorii pe coline.

Văzând că nu-i ascultată, Noaptea se-opinti cu greu
Si pornind pe cale lungă se-nfăţişă la Dumnezeu!
Ii povesti cum stă pricina cu Soarele - neascultător,
Cerându-i ca să-l pedepsească, să intre toate-n rostul lor.

Si rău s-a supărat Slăvitul, în timp ce Noaptea-i povestea,
El, pururi, plin de bunătate stătea tăcut şi socotea…
Si hotărî să-l pedepsească pe Soare pentru ce-a făcut,
Ca să respecte,peste veacuri, orânduiala de-nceput!

I-a poruncit ca niciodată să nu răsară-n prag de zori,
Decât învăluit în neguri şi să rămână-ascuns de nori,
Spre-a nu mai ispiti vreodată, cu farmecul luminii sale,
Sufletele-atât de slabe şi ale altor muritoare!

Grea osândă pentru Soare, dar şi pentru draga lui,
Care neştiind porunca, dormea-n poala codrului.
Si-l visa pe el, alesul-cel mai drag în astă lume,
Aşteptând s-apară zorii, să răsară-n înălţime.

Se trezi precum dorise, când se naşte ziua-n zori,
Era lumina aşa săracă si ceru-acoperit de nori,
Iar Soarele, deşi pe boltă, era ascuns de-un văl cernit,
De nu putea privi pământul - dar nici el să fie privit.

Stătea mirată Panaghia şi nu ştia ce se petrece,
Simtea cum Soarele se urcă şi-ncet-încet spre seară trece,
Fără s-o vadă sau s-o cheme şi nici ea nu-l putea vedea,
L-a tot rugat, întreaga ziuă, să vină ca să stea cu ea!

Dar el apuse către seară şi luna lumina pe cale,
Plângea-n poiană Panaghia, şi suspina de dor si jale.
Si-acolo prinse dimineaţa, căci noaptea n-a putut dormi,
Privea spre zare cu speranţa că Soarele va răsări!

Dar ca şi ieri şi-n ziua aceasta, se duse dragu-i spre apus,
Fără s-o vadă, să-i vorbească - cum n-ar fi avut nimic de spus!
Porunca de la Prea-Inaltul, nu mai putea fi încălcată,
Urca pe boltă plin de doruri, visând cu drag la mândra fată.

Si aşa au trecut zile de-a-rândul, cu lacrimi multe şi-aşteptări,
Dar Soarele, ascuns în văluri trecea supus spre alte zări!
Degeaba îl striga să vină , prin codrii să se plimbe iar,
L-a aşteptat ca să coboare, întreaga vară în zadar...

Intr-un târziu, fata-nţelese că nu-l va mai vedea pe Soare
Si hotărî să curme chinul- povară pentru ea prea mare!
Plângând în faţa lumânării ,cu ochii pe icoana Lui,
Căzu-ntr-o lungă rugăciune cerând iertare Domnului.

Soptea în rugăciune fata, să faca Tatăl o minune,
Să-l vadă iar pe mândrul Soare ,din zorii zilei până-apune,
Iar dacă nu e cu putinţă să-i fie ruga ascultată,
S-o ia în lumea Lui cea dreaptă - căci ea renunţă la viaţă !

Si s-a rugat seară de seară şi dimineaţa iar şi iar,
I s-a facut Domnului milă de-atâta jale şi amar.
A chemat la El sa vină vânturile mai uşoare,
Si alegând pe cel mai dulce, porunci ce treaba are!

Se-nvârteau, în stoluri, păsări prinse-n vântul cel molatic,
Glas de îngeri suna-n ceruri şi prin muntele sălbatic.
Adierea-n freamăt bland, o striga pe Panaghia,
Răscolind stâncă cu stâncă, muntele şi-n jur câmpia.

Biata fată sta sub umbra unui fag trecut prin vreme,
Tot cu gândul la iubitul care nu putea s-o cheme .
Când porni spre casă tristă, întâlnind vicleana boare,
Simţi trupul că-i îngheaţă, ţintuind-o pe cărare.

Pământul prinse s-o ascundă, ţinându-i braţele lipite,
Picioarele si trupu-i firav, erau de-acuma împietrite.
A vrut să strige îngrozită, căci nu ştia ce se petrece,
Dar gura ei - cândva fierbinte, rămase, pe vecie, rece!

Făcu o ultimă-ncercare, să mai privească cerul - încă,
Dar pleoapele-i căzură grele şi trupu-i deveni o stâncă!
Si-apoi nimic - doar întuneric. In piatra aspră şi pustie,
Zăcea frumoasa Panaghia, încremenită pe vecie!

Dar iată că, legenda spune atunci când fata a pierit,
A doua zi, pe-un un cer albastru, Soarele a răsărit!
Si toata ziua, până-n seară, a încălzit stânca cea rece,
Iar de atunci o luminează, de câte ori pe ceruri trece!

Si Panaghia-i mulţumeşte, (căci inima nu ia-mpietrit),
Pe razele ce-o încălzeşte , sărută chipul lui iubit.
Si-i fericită că îl simte trecând pe cer, zi după zi
Si cât va dăinui pământul, nimic nu-i poate despărţi!
………………………………………………………

Drumeţule, care străbati Ceahlăul, şi îi admiri în zare semeţia,
Gândeste-o clipă şi la fata, ce astăzi este-o stâncă - Panaghia!
Vei înţelege- dacă ştii legenda, că dragostea nicicând nu moare,
Chiar de ţi-e inima de piatră, aşteaptă să răsară mândrul soare!…



decembrie 2008 – noiembrie 2009


Publicat de: Burde Victor la data de: 25-02-2010, 10:55 pm
Cuvinte cheie: Muntele Ceahlau | Panaghia | sihastru | soare | legenda



 bazat pe 0 notari

Adauga acest text literar in colectia personala Adauga la favorite Recomanda aceast text literar prin Yahoo Messeger Trimite pe YM     Recomanda aceast text literar prin E-mail Trimite prin e-mail Raporteaza continut inadecvat Raporteaza neadecvat! 

Comentarii la acest text:

Nu sunt comentarii la acest text!

Adauga Comentariu


   Recomanda aceast text literar prin E-mail Trimite prin e-mail
Expeditor: (nume prenume) *
Destinatar: (nume prenume) *
Expeditor: (e-mail) *
Destinatar: (e-mail) *
Mesaj Personal

*
* campuri mandatorii

Citatul ZileiCitatul Zilei  Vreau Citatul Zilei pe Site-ul Meu Vreau Citatul Zilei pe Site-ul Meu
Sa nu uitam insa ca iubirea fara o fundamentare solida pe adevar este intocmai ca o apa ce se manifesta haotic intr-un rau fara maluri.
Autor: Gregorian Bivolaru - Categorie: Iubire .

Intelepciune.ro va recomanda


Fara Poza

Boris Ioachim
"Ce este pesimistul? Un optimist bine informat." Grigore Moisil "Poeţii nu se ruşinează de propriile experienţe - ei profită de ele." Friedrich Nietzsche
S-a nascut in data de 25-Ianuarie-1967
Oras: Săveni
Judet: Botosani
Varsta: 53 ani
Membru din: 13-Octombrie-2008
Texte publicate: 465

Ultimele comentarii:

Contact Cultural - Mircea Duca - 04-12-2019, 1:27 am

Silvia Bebereche - 18-10-2018, 12:17 pm

Contact Cultural - Mircea Duca - 10-10-2018, 8:03 pm

Contact Cultural - Mircea Duca - 24-09-2018, 11:31 am

Silvia Bebereche - 22-09-2018, 9:30 pm

Contact Cultural - Mircea Duca - 22-09-2018, 5:40 pm

Silvia Bebereche - 20-09-2018, 9:21 pm

Membrii Intelepciune.ro recomanda


Fara Poza

elena.armaș
S-a nascut in data de 11-Iunie-1987
Oras: Iasi, Judet: Iasi
Varsta: 33 ani
Texte publicate: 87


Fara Poza

Mihaileanu Laurentiu
S-a nascut in data de 10-Noiembrie-1953
Oras: Cluj-Napoca, Judet: Cluj
Varsta: 67 ani
Texte publicate: 17

Home | Citate Celebre | Citate Noi | Citate Populare | Autori Celebri | Proverbe | Calendar Autori | Pagina Mea | Pentru Site-ul Meu | RSS | Contact
| | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | |
Copyright © 07.2007 Intelepciune.ro - Toate drepturile sunt rezervate
Creat si intretinut de Mican Daniel
Creative Projects