e-un om în costumul său galben
în timp ce gândacul pe graben
tot roade continuu din falii
când morţii în nopţi de rozalii
primesc de pomană un galben
să poată să plece din graben
deasupra de vechile falii
pe-ascuns căci e timp de rozalii

de mână cu omul cel galben
gândacul gândind jos pe graben
îşi vede parinţii din falii
ieşind pe pământ de rozalii
să-i prindă iar soarele galben
ar vrea dar n-ajunge pe graben
când nopţile lungi de rozalii
păzesc nemişcate prin falii

şi omul pe calul cel negru
păianjenul văduv funebru
pândeşte păcatul din listă
chiar dac-a aflat că există
schimbându-şi destinul funebru
din negrul ştiut în mai negru

când vin amândoi într-o seară
cel negru cel galben de ceară
sătui de beţii în rozalii
adorm ca gândacul prin falii
iar primul păianjen sihastru
visează bucata de-albastru
de jos unde ţese pe graben
costumul cel negru cel galben

şi nu vrea când trag ca să moară
noi lumi judecata să-şi ceară
nici plasei întinse întruna
să-i scape în ceruri vreuna

Tweet

Publicat de: dan camui la data de: 09-02-2012, 2:12 am
Cuvinte cheie: lant trofic | poezie

---

Expeditor: (nume prenume) *	Destinatar: (nume prenume) *
Expeditor: (e-mail) *	Destinatar: (e-mail) *
Mesaj Personal
* * campuri mandatorii