LANSARE DE CARTE! EXMATRICULAT DIN VIAŢĂ!

In citeva cuvinte va voi spune printre altele si cite ceva despre mine si felul meu de a gindi.
Dar, in primul rind vreau să multumesc organizatorilor acestei intilniri, apoi multumesc editorului care m-a sprijinit foarte mult în aparitia acestui roman, a celui care a facut coperta cartii si mai am de multumit dumneavoastra, celor de fata pentru ca m-ati onorat cu prezenta.
Toti cei de fată si nu numai, merita atentia mea, de vreme ce fiecare dintre dumneavoastra ma abordati intr-un fel sau altul si va rupeti citeva minute din viata, din timpul liber, pentru a va exprima interesul fata de acest roman al meu si de ce nu, fata de mine, un om simplu, un om care incearca sa astearna pe hirtie, gindurile sale. Pentru asta, eu va respect in mod deosebit. Pana la urma, asta e telul nostru: recunoasterea noastra, care se oglindeste in ochii si in sufletele celor carora ne adresam.
Niciodata nu m-am inselat, nici asupra oamenilor, nici asupra situatiilor. Sunt genul de femeie care despica firul in patru, atenta la tot ceea ce se intimpla in jurul ei. Mereu m-am dus in directia in care am simtit ca e bine si, repet, nu m-am înselat. De aceea, toate relatiile mele de prietenie sau de dragoste, au fost putine, dar de lunga durata. Pur si simplu mizez pe comunicare, pe dialog. E foarte important sa-ti exprimi sentimentele. Tacerea, frustrarile, banuielile nemarturisite erodeaza orice fel de relatie, fiindca intotdeauna ceea ce ai bagat sub pres reuseste, in cele din urma, sa scoata capul la lumina.
Nu trebuie sa lasi intrebarile, durerile sau nemultumirile la dospit. Dar sunt împacata cu felul meu de-a fi. Cu bunele si cu relele pe care le implica acest fel al meu de a-mi trai viata. Imi asum total reactiile si starile sufletesti. A spune lucrurilor pe nume e varianta pe care eu, personal, o aleg intotdeauna, in defavoarea ascunzisurilor. De orice natura ar fi ele. Sigur, sunt rare prieteniile in care ii poti marturisi celuilalt absolut orice, dar tocmai de asta cred ca ele sunt un cadou. Unii imi spun ca sunt snoaba.
Da, sunt un pic snoaba. Dar sunt forme si forme de snobism. Snobismul meu vine dintr-un rasfaţ pe care mi l-au acordat parintii, prietenii si sotul meu si pe care am continuat sa mi-l cultiv singura, un fel egoist de a-mi crea o ambianţa cotidiana potrivita mie. Dar n-am snobisme de genul "Nu stau alaturi de acea persoana". Eu ma integrez foarte usor intr-un colectiv de oameni deoarece imi place sa ascult si sa trag invataminte, imi place sa ascult sfaturile celor de linga mine bune sau mai putin bune si din toate astea eu aleg ce mi se potriveste.
Temelia vietii mele o reprezinta familia. Am fost un copil iubit, protejat, si asta mi-a dat echilibru si incredere in puterile mele. Am fost o sotie adorata! Lipsa caldurii familiale din primii ani de viata te poate marca, iti impune pentru tot restul existentei niste tipare psihologice negative. Eu am avut niste bunici si niste parinti ca niste bijuterii. Am crescut intr-un mediu de o indescriptibila caldura si seninatate. La mine in familie n-au existat niciodata discutii contradictorii.
Din acest motiv probabil, eu nici nu stiu sa ma cert, sa ridic glasul. La mine in familie n-au existat divorturi sau divergente, nici mici, nici mari. Eu din familie am invatat ce inseamna comunicarea si dialogul, ce inseamna iubirea. Si acum am o relatie minunata cu toti membrii familiei - atit cit a mai ramas din ea, cu care pot sa vorbesc cite-n luna si-n stele. Iubirea e esenta vietii. Fara iubire, esti un om gol. Suna cliseistic, dar chiar nu stiu cum altfel sa ma exprim. Nici un om nu poate trai asa, amputat emotional, iar daca te plingi ca nu stii sau nu poti sa iubesti, atunci dai dovada de imaturitate.
De cind cu internetul acesta, nu mai poti spune ca esti singur. Este fascinant cit te poate apropia o tastatura si un mouse de oamenii pe care nici macar nu ii cunosti… Si-apoi, nimeni, niciodata, nu poate spune ca e singur, fiindca mereu ai in suflet iubirea de Dumnezeu. Eu nu concep viata fara prezenta lui Dumnezeu. Pentru mine, Dumnezeu e un prieten bun si drag. E o forta pe care o simt cu mine, si in momentele de fericire, dar si in cele de tristete. Dumnezeu e o forma de sprijin si intotdeauna de reusita. El a fost nedeslipit de sufletul meu de cind am ramas singura si niciodata nu m-a parasit. Sunt sigura ca e si meritul Lui ca romanul meu nu a ramas doar pe cele 5-6 caete scris, si ca acum e aici, pentru a vi-l inmina dumneavoastra. Poate ma veti intreba, cum mă simt la lansarea acestei carti? Ce sentimente am? Daca am un sentiment special si daca ma ajuta asta, daca ma face fericita? Va voi raspunde ca starea dominanta, înainte de momentul lansarii, e de buimaceala si goana fara rost dupa un timp care nu-ti e niciodata suficient. Vine ametirea completa, coplesitoare, a evenimentului propriu-zis.
Abia apoi discernerea semnificatiilor acestui moment de finalitate a unui parcurs, cintarirea vorbelor ce s-au spus si a implinirilor sau neimplinirilor ce le-au provocat. Pentru mine insa, cu mult inainte, cartea aceasta care apare, inseamna un pariu cistigat cu mine insami, constiinta tonica a faptului ca sunt in grafic si ca, in ciuda tuturor vorbelor si reactiilor celor ce nu inteleg de ce atita infrigurata straduinta de a nu face pauze, de a merge inainte cu orice pret, am mai lasat un semn al trecerii mele pe pamint si certificarea ca nu fac umbra acestei tarini chiar degeaba. Straduintele mele au fost depuse pina la extenuare. In ultimele două saptamini mi-a fost greu si corpul nu ma mai sprijinea. Am facut citeva crize de fiere, scaderi de tensiune si de citeva ori am vrut sa dau telefon la Salvare, simtind ca e periculos si ca, in orice moment, o agravare ar putea sa fie fatala.
Atunci am pus frina tuturor acestor zbateri ( pentru ca eu sunt o persoana care se consuma enorm pe dinauntru) si mi-am facut un program de odihna. Asta a fost... oboseala! Cum m-am odihnit mai mult, mi-am revenit. Acum vreau sa iau totul ca o bucurie si sa dau la o parte orice tensiune interioara. Vreau sa fie o sarbatoare si un moment care sa-mi dea aripi pentru a porni apoi de la inceput, intr-o alta cursa de un an intreg.
Cam asta e, asa, la o prima trecere in revista. Cred ca stiti cu totii ca de fapt, tot ce simtim e mai complex si mai greu exprimabil prin cuvinte. Aceasta carte vine tocmai sa-mi aduca dezlegarea necesara si constiinta ca pot trece prin vremi si vremuri fara sa ma las supusa de greutatea lor. Faptul ca astazi vă aflati aici, alaturi de mine, inseama foarte mult pentru mine. De aceste dovezi de solidaritate ai nevoie deseori. Sunt tare fericita! Traiesc acum o perioada frumoasa. Nu ca altele n-ar fi fost frumoase, dar pe asta o constientizez altfel decit pe precedentele. O fi poate si un prag. Nu al virstei si nici al femeii, ca ar fi prea simplist. Cred ca e un prag al vietii mele. Sunt linistita, foarte echilibrata, mi-am gasit un soi de confort personal, ceea ce cred ca e baza pentru toate visele si dorintele mele, fie ca e ploaie sau soare, iarna sau vara. Anii pe care ii mai am de trait, ii voi trai la maxim! Ma gindesc si la viitor, fireste, dar nu ma grabesc sa iau decizii.
Am citeva poezii scrise, am inceput un alt roman, vreau sa scriu si povesti pentru copii... Am planuri mari, dar vreau sa le duc la bun sfirsit in tihna. Simt ca timpul are inca rabdare cu mine. Un sentiment minunat! Sunt fericita ca datorita netului am cunoscut oameni minunati pe care ii asigur de toata consideratia si dragostea mea!
Romanul de debut: "EXMATRICULAT DIN VIATA!" cunoaşte lumina tiparului la iniţiativa mea şi este primul meu roman tipărit, datorită editurii ''Opera Magna'' - editură care oferă oamenilor - oportunitatea şi bucuria de a-şi vedea operele tipărite - şi de ce nu - visele împlinite.
Fiecare zi înseamnă pasul făcut pe încă o treaptă a cunoaşterii, o nouă etapă de muncă pentru noul asalt. Eroina principală a reconstituit lumea cu ochii minţii şi premiile nu au întârziat să apară. Îndrăgostită fără rezerve de un bărbat din celălalt capăt al oraşului, s-a lovit de îndoielile părinţilor care şi-ar fi dorit un alt caracter masculin pentru fica lor. Anii tinereţii au curs repede printre cursuri, sărutări, vise, dorinţe, împliniri şi s-au încheiat cu hotărârea ei de a se căsătorii cu alesul inimii. Frumoasă, fascinantă în societate, altruistă până la sacrificiul de sine şi-a creat o lume specială în care puterea ei de creaţie şi de muncă au născut proiecte şi realizări deosebite. A urmat în scurt timp o nuntă ca-n poveşti. Nu a avut nevoie ca timpul să-i confirme ceea ce ştia deja. Ştia totul şi totul se rezuma la iubire. Îl iubea, simţea pentru prima oară că trăieşte cu adevărat. Mai tirziu au venit pe lume copii...dar, cât de fericită a fost, vă veţi da seama doar cumparind si citind această carte.
GEORGETA.
Lansarea de carte a avut loc la Iaşi în data de 10 octombrie 2008.

Publicat de: Georgeta Nedelcu la data de: 23-02-2009, 4:34 pm
Cuvinte cheie: exmatriculat.