Cînd toamna cad frunzele aurii
Și vîntul urlă nebun prin cîmpii,
Codrul pustiu suspin-amărît,
Căci trilul de păsări de mult a muțit!

Și apa-ncrețită, ce curge la vale,
Tremură tristă și plînge de jale,
Căci apa curată ce-o beau din izvor
E lacrima mamei, plină de dor!...

Ce-o simt și acum cum arde în piept
Ca un foc nestins, de cînd o aștept!
(septembrie 2004)

Tweet

Publicat de: elena.armaș la data de: 31-03-2011, 12:58 pm
Cuvinte cheie: lacrima | mama

---

Expeditor: (nume prenume) *	Destinatar: (nume prenume) *
Expeditor: (e-mail) *	Destinatar: (e-mail) *
Mesaj Personal
* * campuri mandatorii