Trăim cu toţii-n sumbra agonie,
Într-un cerc ce seamănă c-o sferă
Ce se învârte-n univers în vrie
Şi viaţa ne-o luăm din atmosferă.
Aşa stăm ca într-un labirint acustic,
Urmărind un ţel meschin,haotic,
Suntem făr' de scăpare-n întuneric,
Suntem barbari,într-un ţinut hipnotic.
Analizăm pe orişicine-ndată,
Cum şi ce gândeşte uneori,
Acuzăm,punând o neagră pată
Ce seamănă a ură,adeseori.
Încercăm cu toţii să urcăm,
Pe treptele democraţiei noastre,
S-ajungem sus,apoi plecăm
Din ăst' ţinut în sus,la astre.
Publicat de: Violeta Sabina Lazar la data de: 06-10-2010, 2:51 pm
Cuvinte cheie:
Lazar | Violeta | Sabina