Fara Poza

Îngemănau aracii tineri, cu umbra lor spre polul aspru
Încremenită lângă foale topea-n derută o planetă
Cu poala lungă și uscată cum șade negrul pe sihastru;
Pădurea bântuia prin lume cu poza iernii pe copertă.

- Numiții aștri din fantasme cu petice-potlog la șale
- Se aranjau după-ncălzire dungându-și perii rari în coade -
Într-o epavă aurită cânta fanfara Sparta-n Mare
Iar eu te-aștept pe-o semilună, ce azi din drepturi își decade!

Mirau scripcarii după cele ce rochia prea jos și-o lasă
Nu după plac ci după portul prea constructiv sau prea zălțat;
Tu treci vrăjită de-o culoare nedovedită de frumoasă
Și eu am huzur* de mândrie când toate locul ți-au cedat

Și-ncep din trupuri acordate și-ncep din talii a vibra
Sonetele încătușate în lanțuri, coduri de ecou -
Adunătura era trează doar - numai cocul tău visa
La cel șezut pe-o semilună și pofta lui; tu în tangou:

- Ca liberă cum scutur norii, troiene spice-n josul-jos
- Așa să zburde și-ale tale șuvițe spre rebeliuni
Frumoasă tu spre goliciune la fel de gol și el frumos,
Spre alte albii troienite dansa-vom
pline pasiuni...

- Ca după ceasuri făr' de sticle a mai le cere limbi corecte
- Tu te descoperi lângă mine încercuită de-al meu braț
Și-ii prea domoale sau falsează, de-atâtea ori s-o mai repete
Această piesă ne amuză iar tu-mi ești muza din nesaț!

-

În șirul ce aracii tineri păstrau formația la sol,
Te-ngemănai a mea iubire topind în noi ca o sudură
- I-am dat tutun și sticla toată birjarului să dea ocol
Tu mie-mi dai eșarfa moale și ce-i mai moale ca-ta gură?!

Pe dedesubt de bolte-n negru, noi legănam la felinar
Rădvanul mijlocea spre casă cu oiștea rupând din cer
- Frumoasa mea era prea trează și fericită după bal...
... Și mă privea ca o copilă ce mult iubea un ofițer;

Acum pe pârtia din sate glisăm spre-oraș cu-asfalt de zimți
Te tot sărut și nu mă satur; birjarul strada-mi ocoli*
Tu cuibărită-n catifele ești fericită și o simți
Că nu suntem deloc de vină, ci nu putem făr' ne-a-iubi

Te țin la umăr ca de mijloc cu felul meu de-a ști, umbla
Pe strada unde noi o dată ne-am tot mirat cum de n-o știm
Erau castanii mari la frunză, tu mică cât o turturea
Eu te iubeam "La Balul Verii" - încă de-atunci... noi ne iubim!

Tweet

Publicat de: Marangoci Elvis Constantin la data de: 11-01-2013, 2:18 am
Cuvinte cheie: Dansand | Cu tine | Bucuria | Natura | Balul iubirii

---

Expeditor: (nume prenume) *	Destinatar: (nume prenume) *
Expeditor: (e-mail) *	Destinatar: (e-mail) *
Mesaj Personal
* * campuri mandatorii