Mi-e frig... mi-e foarte frig...
Îmi îndrept privirea spre tine și te simt distant...
Gânduri, gânduri șiroaie mi se scurg prin înaltul minții,
Ești lângă mine, dar nu te mai simt prezent...
Ţi-ai transformat ființa-ntr-o stană de piatră,
O, tu întuneric al nopții, te-ai lăsat peste iubirea noastră
ca peste-o câmpie sterpă...
Tu stea a veșniciei, luceafăr blând al vieții,
Adu-mi-l înapoi...
Iubirea mea eternă...

S-a ridicat și a pășit să plece,
Clipă a nemuririi nu mi-l lua...
strigam într-o surdină scurtă.
...și n-a plecat...
M-a ridicat în brațe
Şi m-a cuprins într-o mare de mângâieri eterne.
Cât îl iubeam... și cât îl mai iubesc...
Stele-ale fericirii mele să nu mi-l luați niciodată!
Luați-mă pe mine...
Că lumea fără el ar fi o mare de suspine...
Suspine... și ne-am pierdut din clipa de pe urmă
într-un sărut al veșniciei mele...

Tweet

Publicat de: Morar Andreea la data de: 25-04-2009, 10:56 pm
Cuvinte cheie: iubire | speranta

---

Expeditor: (nume prenume) *	Destinatar: (nume prenume) *
Expeditor: (e-mail) *	Destinatar: (e-mail) *
Mesaj Personal
* * campuri mandatorii