O noapte tîrzie din nou a sosit pe la geamuri,
O linişte-adîncă se aşterne iarăşi mîhnită,
Chiar şi luna răsare pe cerul cu stele pictat,
Iar o voce răsună în mintea mea obosită.
În floare, în zîmbet, în lună, în toate eşti tu,
Iubirea mea-i trezită de farmecul tău nefiresc.
Privirea , zîmbetul tău de veşnicii mă sufocă
Şi în mrejele cuvintelor tale mă încîlcesc.
Nici o zi nu trece la fel de uşor ca-nainte,
Nu e nici o noapte în care să nu-mi inunzi lumea,
O flacără mă arde mereu şi inima-mi bate,
Speranţa-mi crează în apa din suflet doar spume.
Ochii tăi - doi luceferi ce-n noapte veghează mereu,
Îmi nasc scînteierea din creier şi-mi năruie luna.
O iubire-mplîntată puternic în sufletul meu,
Voi trăi pe vecii ca-ntr-un vis, iubindu-te-ntruna.

Tweet

Publicat de: Natalia Popusoi la data de: 05-12-2010, 11:25 am
Cuvinte cheie: iubire | dor | durere | iubire neimpartasita

---

Expeditor: (nume prenume) *	Destinatar: (nume prenume) *
Expeditor: (e-mail) *	Destinatar: (e-mail) *
Mesaj Personal
* * campuri mandatorii