De ce eziţi să îmi răspunzi, când eu pe faţă te înfrunt
Cu adevărul care arde ca şi văpaia din cuptor?
Atât pe cel care-l rosteşte cât şi pe cel ce îl primeşte:
Că gerul iernii cel năpraznic a lovit crunt in viaţa mea,
Chiar dacă nu aveam vreo vină decât aceea că doream
Un strop de linişte şi pace să vină şi în casa mea
Şi pentru preţul turnului de fildeş ce l-am zidit în jurul meu
Ajung să pierd aproape totul, relaţii, fericire şi iubire.

Trăiesc un vis sau e aievea coşmarul care-l am acum
Aş vrea să mă trezesc din el dar vinul neputinţei ce l-am băut doar eu
Mi-a 'mbătat sufletul cu elichirul suferinţei de am ajuns să cred şi eu
Că altă soartă nu există mai bună pentru viaţa mea.

Prietenia-i floare rară ce o găseşti doar între stânci
Crescută-n arşiţă şi ger ca să devină mai solidă.
Căci timpul o testează, iar dacă nu durează,
E-o floare simplă şi banală ca păpădiile din câmp
Ce cresc frumoase la culoare de zici că-s luate drept din soare
Dar vine vremea de nevoie să le testeze D-zeu
Iar ele se prefac deodată în păpădii uşoare şi firave
Ce sunt purtate apoi de vânt în cele patru puncte cardinale.

Tweet

Publicat de: Lidia Pascalau la data de: 05-01-2010, 5:17 am
Cuvinte cheie: viata | prietenie | floare | suferinta | fericire

---

Expeditor: (nume prenume) *	Destinatar: (nume prenume) *
Expeditor: (e-mail) *	Destinatar: (e-mail) *
Mesaj Personal
* * campuri mandatorii