Home     Librarie Online     Citate Celebre     Autori Celebri     Proverbe     Cenaclu     Adauga Text Cauta Citate


     ÎNTOARCEREA DIN MORȚI - back


Am văzut ceva din emisiunea la care te referi; ultimele trei relatări, prima din ele doar spre sfârșit. Foarte interesante mi s-au părut detaliile. Spun asta pentru că, în rest, pentru mine și pentru alții care gândesc ca mine... nimic nou. Deci, dacă vrei un comentariu, am să-l reduc la amănuntele de care vorbeam.
Prima relatare, din cele vizionate de mine și asta doar spre sfârșit, mi-a atras atenția prin afirmația tipului care spunea că moartea este lucrul cel mai bun care i s-a întâmplat lui în viață. După aparențe, individul era unul normal și când spun asta mă refer la faptul că nu arăta ca un „condamnat la galere” care să-și aștepte moarte ca pe o salvare și nici vârsta nu i-ar fi justificat o asemenea afirmație. Moartea este într-adevăr, o mare ușurare pentru suflet. Doar că această afirmație nu poate veni din partea egoului, văzut ca personalitate, decât în cazul în care el știe câte ceva despre ceea ce este dincolo, cum sunt cazurile despre care vorbim. Nu știu ce a văzut acolo, spuneam că nu am urmărit decât ultima parte, dar, probabil ceva frumos. Dar, frumosul ăsta este un fel de primire oficială; după ce „trece fanfara” abia... intri în „pâine”!
Cel de-al doilea, adică penultimul... hm, foarte interesant!...
De fapt, atât el cât și ultimul, au ceva în comun. Reîntoarcerea a depins chiar de ei. Faptul că cei doi au luat hotărâri legate de soarta lor după ce au trecut pragul, adică după moarte, nu este ceva neobișnuit, nu contravine cu nimic ideii că dincolo nu mai poți îndeplini un act de voință în acest sens. Și asta pentru că, cei doi își părăsiseră copul fizic, dar nu încă și pe cel eteric. Am să-ți explic, dar ca să înțelegi mai bine o voi lua, ca de obicei, pe ocolite, puțin.
Personal, când fac referiri la perioada între naștere și moarte și la cea de după moarte, până la următoarea naștere, nu le denumesc cu același termen. Dacă între naștere și moarte vorbesc, cum e și normal de „viață”, după trecerea pragului, adică după moarte, folosesc termenul de „existență” și asta pentru că omul aici trăiește, iar dincolo există. Care ar fi deosebirea, o să te întrebi.
Deosebirea ar consta în faptul că aici, adică în viață, omul are o structură alcătuită din trup, suflet și spirit, pe când dincolo, partea trupească, formată din corpul material, eteric și corpul senzației, dispare. Vorbim de viață doar atunci când în componența omului intră corpul eteric. El este denumit și corp al vieții. Faptul că în viață, omul are și corp fizic, îi permite să se manifest prin propria-i voință în lumea care-l înconjoară, să se exteriorizeze, adică. După moarte, când acest corp dispare, el nu se mai poate manifesta decât în interioritatea sa. Acolo, efectul faptelor sale din viață, odată spiritualizat, devine adevăratul eu al vieții de care tocmai s-a despărțit. Activitatea lui de dincolo va fi îndreptată, într-o primă instanță, spre spiritualizarea moștenirii cu care a trecut pragul și mai târziu spre construcția viitoarei entități trupești care urmează a se naște; și asta se va petrece tot în interioritatea lui deoarece, acolo, el devine una cu sistemul evolutiv, adică cu sistemul planetar. Spuneam că dincolo, nu mai poți modifica cu nimic ceea ce ai făcut în viață. Acolo trebuie doar să înțelegi și să transformi totul în trăiri spirituale.
În structura trupească a omului încarnat, corpul eteric de care vorbeam, mai este denumit și corp al vieții, cum spuneam și mai sus. Viața, ca atare, durează atât timp cât omul are în componența sa acest corp eterici. Dar, acest corp, care este temporal, apare cu puțin timp înaintea nașterii și dispare cam la patruzeci de zile după moarte. În el este întipărită întreaga amintire umană, adică el este locul în care sunt „stocate” reprezentările care stau la baza personalității. Deci, încă patruzeci de zile după moarte (aproximativ), omul este capabil să ia hotărâri legate de personalitatea lui, de eul sufletesc, adică. În acest scurt răstimp, liberul-arbitru încă funcționează. Faptul că, într-un fel, ei au hotărât, prin atitudine, trecerea pragului în sens invers, îți arată că acolo erau încă sub incidența propriului destin. Această incursiune scurtă în lumea de dincolo făcea parte din destinul lor cu scopul, bine determinat, de a le schimba ceva în comportamentul amândurora. Pe unul l-a întărit și mai mult în credința lui, iar pe celălalt la întors din necredință spre credință.
Iazul de foc i-a fost doar arătat spre a înțelege care este finalitatea necredinței și asta pentru că, după cum a spus chiar el, în viață era un om bun. Ăsta a fost motivul, detaliul pentru care a meritat această atenționare în destin.
Un alt amănunt interesant, pe care l-a descris, a fost cel legat de propria-i persoană în comparație cu cel care era „de serviciu” la locul relatării, adică lângă iazul cu foc. Deși, necredincios declarat, totuși a asociat imediat iazul de foc cu diavolul. Și, ca atare, s-ar fi așteptat la ceva care să semene cu imaginea lui folclorică. Dar, spre surprinderea lui, cel care ar fi trebuit să fie negru era alb, iar el și ceilalți, pe care îi mai zărea prin zonă, erau negri. De ce oare?... El era negru pentru că, prin necredință refuzi lumina, iar cel „de serviciu” era alb pentru că o entitate spirituală nu poate fi altfel. Lucifericii și ahrimanicii sunt entități spirituale mult superioare omului și nu toți fac parte din cei care caută altă alternativă evoluției umane. Chiar și aceștia din urmă arată mult mai bine decât noi, oamenii. Descrierea folclorică a diavolului corespunde cu imaginea unui așa zis spirit al naturii, un fel de spirit al pădurilor. Ceva de aceeași natură cu gnomi, elfi, silfidele și salamandrele, adică acele ființe responsabile, aici la noi, de fenomenele naturii, nicidecum de perpetuarea răului. Nu vreau să spun că cei care deservesc o asemenea „utilitate” nu pot fi și din această ultimă categorie, adică spirite ale naturii, dar momentul descris de cel care l-a trăit era totuși important prin faptul că el a avut de făcut o alegere capitală, ca atare, trebuia, zic eu, să fie cineva și din partea răului care să-l preia, în caz de nevoie. Hm! Doamne ferește!


Publicat de: octav semarian la data de: 19-05-2017, 7:45 pm
Cuvinte cheie: Hm!



 bazat pe 0 notari

Adauga acest text literar in colectia personala Adauga la favorite Recomanda aceast text literar prin Yahoo Messeger Trimite pe YM     Recomanda aceast text literar prin E-mail Trimite prin e-mail Raporteaza continut inadecvat Raporteaza neadecvat! 

Comentarii la acest text:

Nu sunt comentarii la acest text!

Adauga Comentariu


   Recomanda aceast text literar prin E-mail Trimite prin e-mail
Expeditor: (nume prenume) *
Destinatar: (nume prenume) *
Expeditor: (e-mail) *
Destinatar: (e-mail) *
Mesaj Personal

*
* campuri mandatorii

Citatul ZileiCitatul Zilei  Vreau Citatul Zilei pe Site-ul Meu Vreau Citatul Zilei pe Site-ul Meu
Acest suflet al omului este moschee, templu si biserica.
Autor: Kazi Nazrul Islam - Categorie: Om .

Intelepciune.ro va recomanda


Fara Poza

Boris Ioachim
"Ce este pesimistul? Un optimist bine informat." Grigore Moisil "Poeţii nu se ruşinează de propriile experienţe - ei profită de ele." Friedrich Nietzsche
S-a nascut in data de 25-Ianuarie-1967
Oras: Săveni
Judet: Botosani
Varsta: 50 ani
Membru din: 13-Octombrie-2008
Texte publicate: 465

Ultimele comentarii:

Camelia Ardelean - 15-07-2017, 7:01 pm

Contact Cultural - 16-06-2017, 11:27 am

Camelia Ardelean - 06-05-2017, 11:17 pm

Camelia Ardelean - 06-05-2017, 11:14 pm
Dragi prieteni, de fiecare dată citesc cu mare interes și plăcere comentariile voastre și mă bucur de percepția fiecăruia, chiar dacă uneori, aceasta este diferită! Vă mulțumesc pentru răbdarea de a parcurge textele mele și pentru atenția ce le-o acordați!
Contact Cultural: nu știu la ce apă sălcie faci referire, te rog să fii mai explicit(ă)! J Așa cum bine punctează Nicoles, tristețea face parte din viață, poate mai mult decât bucuria, uneori, de aceea este normal să scriem și despre ea! Viața nu este numai zbor de fluturi și zumzet de albine, din păcate! Nu trebuie să-ți fie frică de tristețe, fiindcă ea ne ajută să apreciem mai mult binele din viața noastră! Mulțumesc mult de popas!
Silvia Bebereche: mulțumesc de cele 2, de fapt 3, catrene foarte reușite! Nu trebuie să-ți ceri scuze pentru intervenție, eu mă bucur de vizită și interes! J
Nicoles: mă bucur mult de rezonanță, mulțumesc! J
Vă îmbrățișez pe toți cu drag!

- 24-04-2017, 8:03 pm
prima intrebare: nimeni! nu e vorba de trup, citeste mai atent, straturile de fard se topesc, acele straturi desi aparent trebuiau sa protejeze, de fapt erau o incatusare, iar sufletul e cel care canta fiindca este eliberat de povara uratului.....
a doua: nu cred ca este
a treia: nu
a patra: ba da, chiar foarte sus
a cincea: este
a sasea: alegem ceea ce avem nevoie pentru a ne mantui
a saptea: poate fi, as inclina sa spun ca da, nu e usor sa mori triumfator
a opta: nu doar pacatul e greu, e mult mai sa te pastrezi curat, insa daca reusesti desigur ca nu poti intelege cealalta cale, eu am zis asa intr-o poezie:
Dar greu e sa zambesti,
Cand inima iti plange,
Sa fii cel care esti,
Cand tot in jur se frange....
a noua: frumosul nu poate fi iubit de cei care nu-l vad, pentru ca nu-l inteleg
a zecea: iubind nu gresim niciodata





Contact Cultural - 24-04-2017, 7:30 pm
…și cine poate topi trupul pentru a descătușa din suflet o melodie necântată?
E trupul o binecuvântare pentru sufletul încă în evoluție?
S-ar pierde sufletul liber în imensitatea eternității?
Nu ar putea încă zbura?
Este moartea triumfală garanția zborului liber și nestingherit, rațional și conștient, cu țel precis prin imensitatea eternității?
Pentru că sufletul trebuie să fie una cu eternitatea, pentru că cine nu e cu Mine, e împotriva Mea!
Să iubești desăvârșitul e simplu; e ușor, da..dar cât e de frumos să iubești frumosul!
De ce trebuie să alegem greul?
E greul condiția unei morți triumfale?
Păcatul e greu; să trăim doar în păcate ca să ne fie greu?!
De ce să suferim iubind frumosul doar pentru că există orbii?
Să-i stârpim.
Dar dacă-i stârpim facem urâtul, păcatul.
Putem iubi frumosul cu urâtul?
Putem greși iubind?
S-ar zice că da, dar aia nu-i iubire.
Cred că cel mult pasiune.
A iubi frumosul desăvârșit înseamnă a face frumos desăvârșit; asta fiind complet, adică tuturor.
De aici greul.

- 24-04-2017, 5:07 pm

Membrii Intelepciune.ro recomanda


Fara Poza

Camelia Ardelean
S-a nascut in data de 02-Iunie-1972
Oras: Deva, Judet: Hunedoara
Varsta: 45 ani
Texte publicate: 8


Fara Poza

Danuzia
S-a nascut in data de 12-Mai-1971
Oras: Deva, Judet: Hunedoara
Varsta: 46 ani
Texte publicate: 7

Home | Citate Celebre | Citate Noi | Citate Populare | Autori Celebri | Proverbe | Calendar Autori | Pagina Mea | Pentru Site-ul Meu | RSS | Contact
| | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | |
Copyright © 07.2007 Intelepciune.ro - Toate drepturile sunt rezervate
Creat si intretinut de Mican Daniel
Creative Projects