Am cunoscut în viaţa mea un îngeraş
Cu glas fermecător de clopoţel,
Era zburdalnic ca un fluturaş,
Mă ataşasem foarte mult de el.

Era un îngeraş – mîndru fecior,
Avea nişte ochi negri, dar senini,
Cu mersul lui zglobiu de căprior
Privindu-l, puteai dorul să-ţi alini.

Am îndrăgit prea mult acea fiinţă
Căci inima din piept mi-era răpită.
Zburam cu el de mînă cu credinţă
Şi-n suflet eram foarte fericită.

Aveam păr lung, figură mlădioasă...
Noi ne iubeam în doi la nesfîrşit,
O dragoste fidelă mai frumoasă
În viaţă încă nu am întîlnit.

Dar tristă e povestea mai departe -
Am înţeles că mă-amăgeşti profund,
Şi negreaţa nopţii astăzi ne desparte
Cînd te aud aproape însă nu răspund.

Cu lacrimi am săpat tăcuţi mormîntul
Şi-am îngropat iubirea ce ne însoţea.
Eu însă mi-am jurat să uit trecutul
Ce fără de dorinţă te-aduce-n viaţa mea.

Cu vocea tristă, plină de durere,
Mai rătăcesc adesea-n amintiri...
Şi nu-i permit la inimă să spere
La existenţa unei noi iubiri.

Lui aş vrea să-i spun prin poezie:
- Îţi mulţumesc de-aceea că exişti,
Chiar de ai plecat şi-acum plîng pustie
Vărsînd mii de lacrimi ochii mei cei trişti.

Dar atunci cînd vei rămîne singurel,
Cînd nu te va-nsoţi nici o fiinţă,
Voi fi atunci cu tine, Ionel,
Şi-ţi voi răpi cu drag din suferinţă.

Tweet

Publicat de: Diana Enachii la data de: 02-05-2011, 1:29 pm
Cuvinte cheie: mormint | fericire | lacrimi | dragoste | fidelitate

---

Expeditor: (nume prenume) *	Destinatar: (nume prenume) *
Expeditor: (e-mail) *	Destinatar: (e-mail) *
Mesaj Personal
* * campuri mandatorii