din ce-am avut nimic n-a fost să-mi fie
nimic din ce-am simţit n-a fost real
amăgitoare toamnă agonie
mi-a smuls din suflet lacrimi de opal

din ce-am visat nimic n-a fost posibil
nimic din ce-am simţit n-a fost firesc
m-am inventat în timpul insensibil
când vântul nu-mi permite să plutesc.

lungi nopţi de cuarţ îmi devorează somnul
şi nu mai pot la tine să ajung
puteai în vis să-mi fii...ştiai sincronul
plutirii noastre...azi mi-e zborul ciung.

dar vina ţie nu îţi aparţine
tristeţea ochilor tomnatic ne-a cuprins
departe vom privi o zi de mâine
n-a fost să fie...timpul ne-a învins.

curgi toamnă cu luciri nepământene
curgi şi îmbracă-mi chipul gol si stins
de neiubire....zboruri în refrene
tot ce-am avut...nimicul ne-a ucis.

şi cât vei curge să-i aduci aminte
am existat cand el nu m-a ştiut
am fiinţat în forme negândite
dar fără suflet nu-s decât alt lut.

un înger umezit de ploi stigmate
împotmolit în nori de necuvânt
oricate aripi ar avea nu poate
să zboare singur în al iernii vânt.

din ce-am avut nimic n-a fost să-mi fie
îngerul meu nu te-a putut găsi
e mult prea rece toamna ta târzie
nu-i timpul meu de vis şi poezii.

Tweet

Publicat de: mirela câmpan la data de: 16-11-2011, 9:37 am
Cuvinte cheie: timp

---

Expeditor: (nume prenume) *	Destinatar: (nume prenume) *
Expeditor: (e-mail) *	Destinatar: (e-mail) *
Mesaj Personal
* * campuri mandatorii