Indrumarea copilului - autor Ellen White

CG - Îndrumarea copilului
{CG 5}
Cuvânt înainte
Când cãsãtoria uneºte douã inimi ºi vieþi în iubire ºi când un nou cãmin este format, o primã grijã a întemeietorilor sãi este ca pruncii care vor umple de farmec acest cãmin sã fie crescuþi în mod corespunzãtor. Întrebarea lui Manoah din vechime: "Ce sã facem pentru copil?" este ºi astãzi pusã cu neliniºte de pãrinþi în timp ce privesc faþa preþiosului ºi neajutoratului dar încredinþat grijii lor.
Însemnãtatea instrucþiunilor cu privire la cãlãuzirea copilului este cel mai bine înþeleasã când observãm locul pe care-l ocupã în Cuvântul lui Dumnezeu precum ºi referinþele dese ºi detaliate la acest subiect în scrierile Ellenei G. White. În câteva din cãrþile sale, dar mai ales în articole despre viaþa creºtinã practicã ce apãreau sãptãmânal în diferite reviste ale denominaþiunii, ea a preitntat o bogãþie de sfaturi pentru pãrinþi. Pe lângã aceasta, a adresat diferitelor familii sute de mãrturii personale în care ea a avut de-a face cu exact aceleaºi probleme pe care aceste familii le întâmpinau. În aceste articole ºi mãrturii personale ea a descris principiile ce trebuie sã-i cãlãuzeascã pe pãrinþi ºi metodele ce trebuie folosite aºa cum i-au fost arãtate în viziune.
În anii sãi de mai târziu, sora White ºi-a exprimat dorinþa de a scoate o carte pentru pãrinþii creºtini, care sã arate clar "datoriile mamei ºi influenþa asupra copiilor ei". Aceastã dorinþã este acum îndeplinitã prin cartea Cãminul creºtin ºi prin lucrarea de faþã. Numai folosirea cu înþelepciune ºi cu rugãciune a importantelor sfaturi din acest volum poate descoperi influenþa îndepãrtatã ºi extraordinarã a educãrii corespunzãtoare a copilului în felul în care Dumnezeu le-a încredinþat pãrinþilor responsabilitatea.
Faptul cã Ellen White a fost mama a patru bãieþi
{CG 6}
i-a dat posibilitatea sã prezinte învãþãturile ce i-au fost oferite într-o manierã compãtimitoare ºi plinã de înþelegere. Experienþa ei în aplicarea practicã a principiilor ce le-a prezentat înaintea altora a trezit încredere în inima cititorilor.
În pregãtirea acestei cãrþi, au fost cercetate toate scrierile Ellenei G. White, atât cele publicate cât ºi cele nepublicate. Sursele extraselor apar la încheierea fiecãrui capitol. Deoarece conþinutul acestui volum a fost adunat dintr-un numãr de lucrãri ce au fost scrise într-o perioadã de ºaptezeci de ani, se întâlneºte uneori o întrerupere inevitabilã a unei idei sau a modului de adresare, când câteva paragrafe sunt aºezate împreunã în contextul unei anumite teme. Compilatorii au fost limitaþi în lucrarea lor de a selecta ºi aranja anumitele extrase ºi a le da titluri.
Îndrumarea copilului a fost pregãtitã sub direcþia Comitetului responsabil cu pãstrarea publicaþiilor E. G. White cu birourile în Washington D.C. Lucrarea s-a efectuat în armonie cu instrucþiunile date de sora White ca cei ce o vor aduce la îndeplinire sã asigure pentru tipar compilaþii din manuscrisele ºi din scrierile sale publicate.
Este mare nevoie de aceastã carte. Interese veºnice sunt în joc. Sfaturile detaliate despre disciplinã, formarea caracterului, educaþie fizicã ºi spiritualã vor fi preþuite de orice pãrinte chibzuit. Fie ca acest volum, alãturi de Cãminul creºtin, Solii pentru tineret ºi alte cãrþi ale Ellenei G. White conþinând sfaturi pentru pãrinþi ºi tineri, sã slujeascã drept ghid taþilor ºi mamelor în cea mai importantã lucrare a lor. Aceasta este dorinþa sincerã a editorilor ºi a Comitetului responsabil de pãstrarea publicaþiilor Ellenei G. White. (The Trustees of the Ellen G. White Publications)
{CG 13}
Cãtre cititor
Este privilegiul pãrinþilor de a-ºi lua copiii cu ei la porþile cetãþii lui Dumnezeu, spunând: "Am încercat sã-mi învãþ copiii sã-L iubeascã pe Domnul, sã facã voia Lui ºi sã-L onoreze." Unora ca aceºtia porþile le sunt larg deschise, iar pãrinþii ºi copiii vor intra. Dar nu toþi pot sã intre. Unii sunt lãsaþi afarã cu copiii lor ale cãror caractere nu au fost transformate prin supunere faþã de voinþa lui Dumnezeu. O mânã este ridicatã ºi sunt rostite cuvintele: "Voi aþi neglijat datoriile cãminului. Nu v-aþi îndeplinit lucrarea ce ar fi fãcut sufletul corespunzãtor pentru un cãmin în cer. Nu puteþi intra." Porþile le vor fi închise copiilor pentru cã nu au învãþat sã facã voia lui Dumnezeu, iar pãrinþilor pentru cã ºi-au neglijat responsabilitãþile. (MS. 31, 1909)
Lumina a strãlucit din Cuvântul lui Dumnezeu ºi din mãrturiile Spiritului Sãu ca nimeni sã nu greºeascã cu privire la datoria lui. Dumnezeu le cere pãrinþilor sã-ºi creascã copiii ca sã-L cunoascã pe El ºi sã-I respecte cerinþele. Ei trebuie sã-ºi educe micuþii ca membri mai tineri ai familiei Domnului, ca sã aibã caractere frumoase ºi temperamente plãcute ºi ca sã poatã fi corespunzãtori sã strãluceascã în curþile cereºti. Neglijându-ºi datoria ºi îngãduindu-le copiilor sã trãiascã în rãu, pãrinþii le-au închis porþile cetãþii lui Dumnezeu. Aceste lucruri trebuie prezentate cu insistenþã pãrinþilor. Ei trebuie sã se ridice ºi sã se apuce de lucrarea lor ce a fost neglijatã mult timp. (5 T. p. 325, 326) ELLEN G. WHITE
{CG 17}
SECÞIUNEA I
Cãminul, prima ºcoalã
Importanþa ºcolii în cãmin
Educaþia începe acasã. - Cãminul este locul unde trebuie sã înceapã educaþia copilului. Aici este prima lui ºcoalã în care, avându-i pe pãrinþi ca instructori, trebuie sã înveþe lecþiile menite sã-l cãlãuzeascã în viaþã - lecþii de respect, ascultare, politeþe, stãpânire de sine. Influenþele educaþiei din cãmin sunt o putere hotãrâtoare spre bine sau spre rãu. În multe privinþe acestea sunt tãcute ºi progresive dar, numai dacã sunt îndreptate în direcþia cea bunã, ele devin o putere pentru dreptate ºi adevãr. Dacã copilul nu este instruit corect aici, Satana îl va educa prin agenþii aleºi de el. Cât de importantã este, deci, ºcoala în cãmin! (CT. p. 107)
Aici sunt puse bazele. - Asupra tuturor pãrinþilor apasã obligaþia de a da instrucþiuni în cele fizice, intelectuale ºi spirituale. Obiectivul fiecãrui pãrinte ar trebui sã fie acela de a asigura copilului sãu un caracter simetric ºi bine echilibrat. Aceasta nu este o lucrare de dimensiune ºi importanþã micã, ci o lucrare ce solicitã gândire ºi rugãciune fierbinte ºi nu mai puþin efort stãruitor ºi plin de rãbdare. Trebuie pusã o bazã corectã ºi trebuie ridicat un schelet puternic ºi stabil; apoi, zi de zi, lucrarea de clãdire, ºlefuire ºi desãvârºire trebuie sã meargã înainte. (Id. p. 107, 108)
Puteþi refuza copilului orice, dar nu acest drept. - Pãrinþi, amintiþi-vã: cãminul este o ºcoalã de formare în care copiii voºtri trebuie sã fie pregãtiþi pentru cãminul de sus. Mai degrabã renunþaþi la orice altceva decât la educaþia pe care trebuie s-o primeascã în primii lor ani. Nu permiteþi nici un cuvânt de supãrare. Învãþaþi-i pe copii sã fie amabili ºi rãbdãtori.
{CG 18}
Învãþaþi-i sã fie atenþi cu alþii. În felul acesta îi pregãtiþi pentru o slujire mai înaltã în lucrurile religioase. (MS. 102, 1903) Cãminul ar trebui sã fie o ºcoalã de pregãtire, unde copiii ºi tinerii pot fi pregãtiþi ca sã-ºi aducã aportul în serviciul Maestrului ºi o ºcoalã de pregãtire pentru a intra într-o ºcoalã mai înaltã, aceea a Împãrãþiei lui Dumnezeu. (MS. 7, 1899)
Nu este o problemã secundarã. - Educaþia în cãmin sã nu fie privitã ca o problemã secundarã. Ea ocupã primul loc în cadrul adevãratei educaþii. Taþilor ºi mamelor li s-a încredinþat modelarea minþii copiilor lor. (R&H, 6 iunie, 1899) Cât de uimitor este proverbul: "Cum este îndoitã rãmurica, aºa va fi de înclinat ºi copacul ce va creºte din ea". Acesta trebuie aplicat la instruirea copiilor noºtri. Pãrinþi, vã veþi aminti cã educaþia copiilor voºtri din primii lor ani v-a fost încredinþatã ca o rãspundere sacrã? Aceºti lãstari tineri trebuie sã fie instruiþi cu gingãºie ca sã poatã fi transplantaþi în grãdina Domnului. Educaþia în cãmin nu trebuie neglijatã cu nici un chip. Cei care o neglijeazã, neglijeazã de fapt o datorie religioasã. (MS. 84, 1897)
Marea sferã a educaþiei în cãmin. - Educaþia în cãmin înseamnã mult. Este o chestiune de mare amploare. Avraam a fost numit tatãl credincioºilor. Printre lucrurile ce l-au fãcut un exemplu remarcabil de evlavie a fost ºi respectul strict pe care l-a avut faþã de legea lui Dumnezeu în cãminul lui. El a cultivat religia în familie. Cel ce vede educaþia datã în cãmin ºi mãsoarã influenþa acestei educaþii a spus: "Îl cunosc ºi ºtiu cã are sã porunceascã fiilor ºi casei lui dupã el sã þinã calea Domnului, fãcând ce este drept ºi bine". (L. 9, 1904)
Dumnezeu a poruncit evreilor sã-i înveþe pe copii cerinþele Sale ºi sã le facã cunoscutã
{CG 19}
atitudinea Sa faþã de poporul lor. Cãminul ºi ºcoala erau una. În locul buzelor strãine, inimile iubitoare ale tatãlui ºi mamei erau acelea care dãdeau instrucþiuni copiilor lor. Gânduri despre Dumnezeu erau asociate cu toate evenimentele zilnice din viaþa de cãmin. Lucrãrile puternice ale lui Dumnezeu erau relatate cu elocvenþã ºi cu sentimente de respect amestecat cu teamã ºi uimire. Mãreþele adevãruri ale providenþei lui Dumnezeu ºi viaþa viitoare erau imprimate în mintea tânãrã care fãcea cunoºtinþã cu adevãrul, bunãtatea ºi frumosul. Lecþiile date erau ilustrate prin folosirea figurilor ºi simbolurilor ºi erau fixate mai bine în memorie în felul acesta. Prin aceste exemplificãri însufleþite copilul era iniþiat aproape din pruncie în misterele, înþelepciunea ºi speranþele strãmoºilor sãi, ºi îndrumat într-un mod de gândire, simþire ºi anticipare ce pãtrundea dincolo de lucrurile vãzute ºi trecãtoare la lucrurile nevãzute ºi veºnice. (FE, p. 95, 96)
Ea precede ºcoala propriu-zisã ºi-i pregãteºte pe copii pentru aceasta. - Lucrarea pãrinþilor o precede pe cea a învãþãtorilor. Ei au o ºcoalã acasã - prima treaptã. Dacã vor cãuta cu atenþie ºi cu rugãciune sã-ºi cunoascã datoria ºi s-o împlineascã, îºi vor pregãti copiii pentru nivelul urmãtor în care sã primeascã instrucþiuni de la profesor. (R&H, 13 iunie, 1882)
Ea modeleazã caracterul. - Dupã cum este modelat un palat, tot astfel caracterele copiilor sunt formate în ºcoala cãminului. (MS. 136, 1898)
Educaþia în cãminul din Nazaret. - Educaþia lui Isus a fost asiguratã în cãmin. Mama Sa I-a fost primul învãþãtor omenesc. El a învãþat despre lucrurile cereºti de pe buzele ei ºi din sulurile profetice. A trãit într-o
{CG 20}
casã þãrãneascã ºi a îndeplinit cu credincioºie ºi cu voioºie partea în purtatul poverilor gospodãreºti. El, care a fost comandantul cerului, era un servitor binevoitor, un fiu iubitor ºi ascultãtor. El a învãþat o meserie ºi a lucrat cu mâinile Sale în atelierul de tâmplãrie al lui Iosif. (MH, p. 399, 400)
{CG 21}
Primii învãþãtori
Pãrinþii sã-ºi înþeleagã responsabilitatea. - Tatãl ºi mama trebuie sã fie primii învãþãtori ai copiilor lor. (MS. 67, 1903)
Taþii ºi mamele trebuie sã-ºi înþeleagã responsabilitatea. Lumea este plinã de curse pentru picioarele celui tânãr. Mulþimile sunt atrase cãtre o viaþã de egoism ºi de plãceri senzuale, ºi nu pot discerne primejdiile ascunse sau sfârºitul teribil al drumului ce li se pare a fi calea fericirii. Prin îngãduirea apetitului ºi a patimei, energiile lor sunt risipite ºi milioane de oameni sunt ruinaþi pentru lumea aceasta ºi pentru cea viitoare. Pãrinþii ar trebui sã-ºi aminteascã faptul cã fiii lor trebuie sã reziste acestor ispite. Încã înainte de naºterea copilului ar trebui sã înceapã pregãtirea ce-i va permite sã lupte cu succes împotriva rãului. (MH. p. 371)
La fiecare pas, pãrinþii au nevoie de o înþelepciune mai mult decât omeneascã pentru a putea înþelege cum este cel mai bine sã-ºi educe copiii pentru o viaþã folositoare ºi fericitã aici ºi pentru o slujire mai înaltã ºi o bucurie mai mare în viaþa viitoare. (R&H. 13 septembrie, 1881)
Instruirea copilului, o parte importantã a planului lui Dumnezeu. - Instruirea copilului este o parte însemnatã a planului lui Dumnezeu pentru a demonstra puterea creºtinismului. Asupra pãrinþilor apasã rãspunderea solemnã de a-ºi pregãti în aºa fel copiii, încât atunci când aceºtia vor ieºi în lume, sã facã bine ºi nu rãu celor cu care se vor întovãrãºi. (ST. 25 septembrie, 1901)
Pãrinþii n-ar trebui sã priveascã superficial lucrarea de instruire a copiilor lor ºi nici sã n-o neglijeze în vreo împrejurare ci, sã
{CG 22}
foloseascã mult timp în studiul atent al legilor ce reglementeazã fiinþa noastrã. Prima lor þintã trebuie sã fie aceea de a deveni buni cunoscãtori ai modului de lucru cu copiii lor, pentru a le asigura o minte sãnãtoasã într-un corp sãnãtos...
Mulþi dintre cei ce declarã a fi urmaºii lui Hristos, neglijeazã datoriile cãminului într-un mod jalnic. Ei nu înþeleg importanþa sacrã a obligaþiei pe care Dumnezeu a pus-o în mâinile lor: aceea de a modela caracterele copiilor lor în aºa fel încât aceºtia sã aibã puterea de a rezista multelor ispite ce ademenesc picioarele tineretului. (PHJ. aprilie, 1890)
Este necesarã conlucrarea cu Dumnezeu. - Domnul Hristos n-a cerut Tatãlui sã-i ia pe ucenici din lume, ci sã-i pãzeascã de cel rãu în lume, sã-i pãzeascã de a cãdea în ispitele pe care le-ar avea de întâmpinat. Aceastã rugãciune trebuie s-o înalþe taþii ºi mamele pentru copiii lor. Dar vor pleda ei în faþa lui Dumnezeu, ca apoi sã-i lase pe copii sã facã ce le place? Dumnezeu nu-i poate pãzi pe copii de rãu dacã pãrinþii nu conlucreazã cu El. Pãrinþii ar trebui sã-ºi împlineascã cu grijã ºi curaj lucrarea, ducând-o înainte cu efort neobosit. (R&H. 9 iulie, 1901)
Dacã pãrinþii nu se vor simþi niciodatã scutiþi de povara educãrii ºi instruirii copiilor lor pentru Dumnezeu, dacã-ºi vor face în credinþã lucrarea cooperând cu Dumnezeu prin muncã ºi rugãciune stãruitoare, atunci vor fi plini de succes în a-ºi aduce copiii la Mântuitorul. (ST. 9 aprilie, 1896)
Un cuplu care ºi-a onorat responsabilitãþile. - Un înger din cer a venit la Zaharia ºi Elisabeta sã-i înveþe cum sã-ºi instruiascã ºi sã-ºi educe copilul ºi cum sã lucreze în armonie cu Dumnezeu pentru a pregãti un mesager
{CG 23}
care sã anunþe venirea Domnului Hristos. Ca pãrinþi, ei trebuia sã colaboreze cu Dumnezeu în mod credincios pentru a forma un astfel de caracter în Ioan, încât sã-l facã în stare sã-ºi îndeplineascã partea pe care Dumnezeu i-a încredinþat-o, ca un lucrãtor competent.
Ioan a fost un copil la bãtrâneþe, un copil al miracolului ºi pãrinþii puteau sã-ºi închipuie cã el avea de fãcut o lucrare specialã pentru Domnul ºi cã Domnul va avea grijã de el. Dar ei nu au gândit aºa; s-au mutat într-un loc retras la þarã, unde fiul lor sã nu fie expus ispitelor vieþii de la oraº sau sã fie determinat sã se depãrteze de sfaturile ºi instrucþiunile pe care ei, ca pãrinþi, le-ar fi dat. Ei ºi-au fãcut partea în dezvoltarea unui astfel de caracter în copilul lor, ce va îndeplini pe orice cale planul pe care Dumnezeu l-a destinat vieþii lui... Ei ºi-au îndeplinit cu sfinþenie obligaþia. (ST.16 aprilie, 1896)
Consideraþi copilul ca fiindu-vã încredinþat. - Pãrinþii sã-i priveascã pe copiii lor ca ºi când aceºtia le-ar fi fost încredinþaþi de Dumnezeu ca sã fie educaþi pentru familia de sus. Învãþaþi-i în fricã ºi dragoste de Domnul, cãci "frica de Domnul este începutul înþelepciunii". (ST. 16 aprilie, 1896)
Aceia care sunt loiali lui Dumnezeu Îl vor reprezenta în viaþa de cãmin. Ei vor privi educaþia copiilor lor ca pe o lucrare sacrã, încredinþatã lor de Cel Prea Înalt. (MS. 103, 1902)
Pãrinþii sã se califice ca învãþãtori creºtini. - Lucrarea pãrinþilor, de o aºa mare însemnãtate, este foarte neglijatã. Treziþi-vã, pãrinþi, din somnul vostru spiritual, ºi înþelegeþi cã prima învãþãturã pe care copilul o primeºte trebuie sã-i fie datã de voi. Voi sã-i învãþaþi pe micuþii voºtri sã-L cunoascã pe Hristos. Trebuie sã faceþi aceastã lucrare înainte ca Satana sã semene seminþele lui în inimile lor. Hristos îi cheamã pe copii, iar ei trebuie conduºi la El, educaþi în obiceiuri
{CG 24}
de hãrnicie, îngrijire ºi ordine. Aceasta este disciplina pe care Domnul Hristos doreºte ca ei s-o primeascã. (R&H. 9 octombrie, 1900)
Pãcatul stã la uºa pãrinþilor dacã ei nu se calificã pentru a deveni învãþãtori creºtini înþelepþi ºi siguri. (MS. 38, 1895)
Este necesarã unitate între pãrinþi. - Soþul ºi soþia sã fie strâns uniþi în lucrul lor din ºcoala cãminului. Sã fie foarte blânzi ºi prudenþi în vorbire ca nu cumva sã deschidã uºa prin care Satana va intra sã obþinã biruinþã dupã biruinþã. Ei trebuie sã fie amabili ºi curtenitori unul cu altul, purtându-se în aºa fel încât sã se poatã respecta unul pe altul. Fiecare sã ajute pe celãlalt sã aducã în cãmin o atmosferã plãcutã ºi sãnãtoasã. Diferenþele de opinii nu trebuie discutate în faþa copiilor. Demnitatea creºtinã sã fie pãstratã întotdeauna. (L. 272, 1903)
Instructor special pentru fiecare copil. - Mama sã exceleze întotdeauna în aceastã lucrare de instruire a copiilor. În timp ce asupra tatãlui apasã datorii mari ºi importante, mama, printr-o continuã rãmânere cu copiii ei, în special în primii lor ani, trebuie sã fie întotdeauna educatorul ºi însoþitorul lor special. (PHJ. ianuarie, 1890)
O educaþie mai amplã decât instruirea obiºnuitã. - Pãrinþii trebuie sã înveþe lecþia ascultãrii numai de vocea lui Dumnezeu, ce le vorbeºte prin Cuvântul Sãu; ºi, pe mãsurã ce o învaþã, ei pot preda copiilor lor lecþia respectului ºi ascultãrii în cuvânt ºi faptã. Aceasta este lucrarea ce trebuie adusã în familie. Cei care o împlinesc, se vor înãlþa pe ei înºiºi, dându-ºi seama cã trebuie sã-i înalþe pe copiii lor. Aceastã educaþie înseamnã mult mai mult decât o instruire obiºnuitã. (MS. 84, 1897)
{CG 25}
Lucrarea ocazionalã nu este primitã. - O lucrare în cãmin, fãcutã la întâmplare, nu va trece examenul la judecatã. Pãrinþii creºtini trebuie sã îmbine credinþa cu faptele. Aºa cum Avraam a poruncit casei lui dupã el, sã porunceascã ºi ei casei lor. Standardul pe care trebuie sã-l înalþe fiecare pãrinte, este dat: "sã þinã calea Domnului". Orice altã cale nu duce la cetatea lui Dumnezeu, ci în rândurile distrugãtorului. ( R&H. 30 martie, 1897)
Pãrinþii sã-ºi verifice lucrarea. - Vor pãrinþii sã-ºi revizuiascã lucrarea de educare ºi instruire a copiilor lor ºi sã analizeze dacã ºi-au fãcut toatã datoria cu speranþã ºi credinþã ca aceºti copii sã poatã fi o coroanã a bucuriei în ziua Domnului Isus? Au trudit ei pentru bunãstarea copiilor lor în aºa fel încât Domnul Isus, privind jos din ceruri, sã poatã sfinþi eforturile lor prin darul Duhului Sfânt? Pãrinþi, de voi depinde sã vã pregãtiþi copiii pentru cea mai înaltã folosinþã în aceastã viaþã, iar la sfârºit sã vã împãrtãºiþi de slava vieþii viitoare. (Good Health, ianuarie, 1880)
{CG 26}
Când sã înceapã instruirea copilului
Educaþia începe în pruncie. - Cuvântul "educaþie" înseamnã mai mult decât un curs studiat la facultate. Educaþia începe cu pruncul din braþele mamei. În timp ce mama modeleazã ºi construieºte caracterul copiilor ei, ea îi educã. (Good Health, iulie, 1880)
Pãrinþii îºi trimit copiii la ºcoalã, iar dupã ce terminã ºcoala cred cã i-au educat, dar educaþia este o noþiune de dimensiuni pe care puþini le realizeazã: ea cuprinde întregul proces prin care copilul este instruit din pruncie la copilãrie, din copilãrie la tinereþe ºi de la tinereþe la maturitate. Educaþia copilului trebuie sã înceapã din momentul în care acesta este în stare sã-ºi formuleze primele idei. (R&H. 27 iunie, 1880)
Începeþi când mintea este cel mai uºor impresionabilã. - Lucrarea de educare ºi formare a copilului ar trebui sã înceapã din pruncie pentru cã atunci mintea este cel mai uºor impresionabilã, iar lecþiile predate sunt uºor de reamintit. (L. 1, 1877)
În principiu, copiii ar trebui sã fie învãþaþi în ºcoala cãminului din leagãn pânã la maturitate ºi, ca în cazul fiecãrei ºcoli bine reglementate, profesorii înºiºi capãtã cunoºtinþe importante. În special mama, care este principalul învãþãtor în cãmin, ar trebui sã înveþe acolo cele mai preþioase lecþii ale vieþii ei. (PHJ. mai, 1890)
Este datoria pãrinþilor sã spunã cuvinte corecte... Zi de zi pãrinþii ar trebui sã înveþe în ºcoala Domnului Hristos lecþii de la Cel care-i iubeºte. Apoi, istoria iubirii nesfârºite a lui Dumnezeu
{CG 27}
va fi repetatã în ºcoala familiei, cãtre gingaºa turmã. În acest fel, înainte ca înþelegerea sã fie dezvoltatã, copiii pot prinde spiritul cel bun de la pãrinþii lor. (MS. 84, 1897) Studiaþi despre instruirea timpurie. - Instruirea timpurie a copiilor este un subiect pe care toþi trebuie sã-l studieze cu atenþie. Trebuie sã facem din educaþia copiilor noºtri o ocupaþie, deoarece salvarea lor depinde, în mare mãsurã, de educaþia primitã în copilãrie. Dacã pãrinþii ºi tutorii vor curãþie pentru copiii lor, ei înºiºi sã-ºi menþinã inima ºi viaþa curate. Ca taþi ºi mame ar trebui sã ne instruim pe noi înºine. Apoi, ca învãþãtori în cãmin, putem sã-i instruim pe copiii noºtri, pregãtindu-i pentru moºtenirea veºnicã. (R&H. 8 septembrie, 1904)
Faceþi un început corect. - Copiii voºtri sunt proprietatea lui Dumnezeu, cumpãraþi cu un preþ. Fiþi foarte minuþioºi, o, taþilor ºi mamelor, sã vã purtaþi cu ei aºa cum ar face-o Hristos. (MS. 126, 1897)
Tineretul ar trebui instruit foarte atent ºi judicios, deoarece deseori, obiceiurile formate în copilãrie ºi tinereþe dureazã toatã viaþa. Dumnezeu sã ne ajute sã vedem necesitatea unui început corect. (GH. 24 decembrie, 1902)
Importanþa instruirii primului copil. - Îndeosebi primul copil ar trebui instruit cu mare atenþie pentru cã el îi va educa pe ceilalþi. Copiii cresc potrivit cu influenþa celor din jur. Dacã cei care se ocupã de ei sunt zgomotoºi ºi aþâþãtori, copiii devin turbulenþi ºi aproape insuportabili. (MS. 64, 1899)
Planta, o parabolã în instruirea copilului. - Dezvoltarea treptatã a unei plante din sãmânþã este o pildã în instruirea copilului. Întâi este "un fir verde, apoi spic, dupã aceea grâu deplin în spic". Marcu
{CG 28}
4, 28. Acela care a spus aceastã parabolã a creat minuscula sãmânþã, i-a dat proprietãþile ei vitale ºi a rânduit legi sã-i determine creºterea, iar adevãrurile învãþate din aceastã parabolã au devenit realitate în propria Lui viaþã. El, Maiestatea cerului, Împãratul slavei, a devenit un pruncuºor în Betleem, iar pentru un timp a fost un copilaº neajutorat în braþele mamei Sale. În copilãrie a vorbit ºi S-a purtat ca un copil cinstindu-ªi pãrinþii, îndeplinindu-le dorinþele ºi ajutându-i, dar de la prima ivire a inteligenþei, El a crescut mereu în harul ºi cunoºtinþa adevãrului. (Ed. p. 106, 107)
{CG 31}
SECÞIUNEA II
Metode ºi manuale
Metode de predare
Supravegherea pãrinteascã sã devinã un obiect de studiu. - Lucrarea pãrinþilor este rareori fãcutã aºa cum ar trebui... Pãrinþi, aþi studiat voi despre supravegherea pãrinteascã pentru a putea instrui cu înþelepciune voinþa ºi pornirile copiilor voºtri? Învãþaþi tinerele mlãdiþe sã se prindã de Dumnezeu pentru suport. Nu este destul sã spuneþi: fã asta sau fã aceea pentru ca apoi sã fiþi complet fãrã grijã ºi sã uitaþi ce aþi cerut, iar copiii sã nu fie atenþi sã împlineascã cererea. Pregãtiþi calea copiilor voºtri pentru a vã asculta cu atenþie. Învãþaþi mlãdiþele sã se agaþe de Isus... Învãþaþi-i sã cearã ajutorul Domnului în lucrurile mici ale vieþii, sã fie treji pentru a vedea datoriile mici ce trebuie îndeplinite ºi sã fie de ajutor în cãmin. Dacã voi nu-i educaþi, se va gãsi cine sã facã, pentru cã Satana urmãreºte ocazia de a semãna neghinã în inimã. (MS. 5, 1896)
Sarcinile sã fie îndeplinite cu spirit liniºtit ºi cu o inimã iubitoare. - Sora mea, þi-a încredinþat Dumnezeu responsabilitãþile unei mame?... Ai nevoie sã înveþi metode drepte ºi sã dobândeºti tact pentru instruirea micuþilor tãi, ca ei sã poatã þine calea Domnului. Trebuie sã cauþi continuu cea mai înaltã culturã a minþii ºi a sufletului, ca sã poþi aduce în educaþia ºi instruirea copiilor tãi un spirit liniºtit ºi o inimã iubitoare; ca sã-i poþi umple cu aspiraþii curate ºi sã cultivi în ei dragoste pentru lucrurile cinstite, curate ºi sfinte. Ca un copil umil al lui Dumnezeu, învaþã în ºcoala lui Hristos; cautã mereu sã-þi pui în valoare puterile ca sã poþi face o lucrare vastã ºi
{CG 32}
desãvârºitã în cãmin, atât prin învãþãturã cât ºi prin exemplu. (R&H. 15 septembrie, 1891)
Efectul unei metode blânde ºi liniºtite. - Puþini îºi dau seama de efectul unei maniere blajine dar hotãrâte, chiar în îngrijirea unui prunc. Mama sau doica nervoasã ºi nerãbdãtoare creeazã irascibilitate în copilul din braþele sale, pe câtã vreme o metodã blândã tinde sã liniºteascã nervii micuþului. (PHJ. ianuarie, 1890)
Teoriile trebuie verificate. - Studiul cãrþilor va fi de puþin folos dacã ideile obþinute nu pot fi practicate în viaþã. ªi totuºi, cele mai valoroase sugestii ale altora n-ar trebui adoptate fãrã chibzuialã ºi discernãmânt. Ele nu pot fi adaptate în acelaºi fel la împrejurãrile fiecãrei mame sau la firea ºi temperamentul caracteristic fiecãrui copil din familie. Mama sã studieze cu atenþie experienþa altora, sã noteze diferenþele dintre metodele lor ºi ale ei ºi cu grijã sã le încerce pe acelea care par a fi de o realã valoare. (ST. 9 februarie, 1882)
Metode folosite în vechime. - Din cele mai vechi timpuri, israeliþii credincioºi au acordat mare atenþie educaþiei. Domnul a dat îndrumãri cu privire la copii, ca aceºtia sa fie învãþaþi încã din pruncie despre bunãtatea ºi mãreþia Lui, descoperite mai ales în legea Sa ºi arãtate în istoria lui Israel. Prin cântare, rugãciune ºi lecþii din Scripturi adaptate minþilor fragede, taþii ºi mamele trebuiau sã-ºi înveþe copiii cã legea lui Dumnezeu este o expresie a caracterului Sãu ºi cã, pe mãsurã ce ei primeau principiile legii în inimã, chipul lui Dumnezeu era copiat în minte ºi în suflet. Atât la ºcoalã cât ºi acasã, învãþãtura era în mare mãsurã oralã, dar tineretul învãþa sã citeascã scrierile evreieºti, iar sulurile de pergament
{CG 33}
ale Scripturilor Vechiului Testament erau deschise studiului lor. (FE. p. 442)
Învãþaþi cu amabilitate ºi iubire. - A-i învãþa pe copii cu amabilitate ºi iubire este lucrarea specialã a taþilor ºi mamelor. Ei trebuie sã arate cã, în calitate de pãrinþi, trebuie sã þinã frânele ºi sã conducã, nu sã fie conduºi de copii. Ei sã-i înveþe cã din partea copiilor se cere ascultare. (L. 104, 1897)
Spiritul neastâmpãrat înclinã în mod natural spre rãu. Mintea activã, dacã este lãsatã neocupatã cu lucruri mai bune, va da atenþie la ceea ce Satana poate sugera. Copiii trebuie... sã fie instruiþi, conduºi pe cãi sigure, þinuþi departe de viciu, câºtigaþi prin amabilitate ºi consolidaþi în facerea binelui. (L. 28, 1890)
Taþi ºi mame, voi aveþi de fãcut o lucrare solemnã. Salvarea veºnicã a copiilor voºtri depinde de cursul acþiunii voastre. Cum îi veþi educa pe copii cu succes? Nu prin dojanã asprã, cãci nu va da rezultate bune. Vorbiþi cu copiii voºtri ca ºi când aþi avea încredere în inteligenþa lor. Lucraþi cu ei într-un mod amabil, gingaº ºi iubitor. Spuneþi-le ce-ar vrea Dumnezeu de la ei. Spuneþi-le cã Dumnezeu i-ar vrea educaþi ºi instruiþi, conlucrãtori cu El. Atunci când vã faceþi partea voastrã, puteþi crede cã Dumnezeu ªi-o va face pe-a Lui. (MS. 33, 1909)
Luaþi-vã timp sã discutaþi. - Fiecare mamã ar trebui sã-ºi ia timp pentru a discuta cu copiii ei, pentru a le corecta greºelile ºi, cu rãbdare, sã-i înveþe calea bunã. (1T. p. 390)
Schimbaþi modul de instruire. - Acordaþi cea mai mare grijã educãrii tineretului. Modul de instruire sã varieze în aºa fel încât sã facã apel la puterile înalte ºi nobile ale minþii... Sunt foarte puþini aceia care îºi dau seama de nevoile esenþiale ale minþii ºi de felul în care
{CG 34}
sã dirijeze atât intelectul în dezvoltare al celor tineri, cât ºi maturizarea gândurilor ºi sentimentelor lor. (CT. p. 73)
Predaþi primele lecþii în naturã. - Mamelor, lãsaþi copilaºii sã se joace în aer liber. Lãsaþi-i sã asculte cântecele pãsãrilor ºi sã înveþe iubirea lui Dumnezeu, exprimatã în frumoasele Sale lucrãri. Învãþaþi-i lecþii simple din cartea naturii ºi din lucrurile din jurul lor, iar pe mãsurã ce mintea lor se dezvoltã, pot fi adãugate lecþii din cãrþi ºi fixate în mod ferm în memoria lor. (Id. p. 146)
Cultivarea pãmântului este un lucru bun pentru copii ºi tineret, pentru cã îi aduce în contact direct cu natura ºi cu Dumnezeul naturii. ªi, ca ei sã poatã avea acest avantaj, ar trebui sã existe pe lângã ºcolile noastre, în mãsura posibilitãþilor, grãdini mari de flori ºi terenuri de culturã întinse.
O educaþie în astfel de condiþii este în armonie cu îndrumãrile date de Dumnezeu pentru instruirea tineretului...
Aceasta va fi deosebit de preþioasã pentru copilul sau tânãrul agitat care gãseºte lecþiile din cãrþi ca fiind obositoare ºi greu de amintit. Pentru el, în studiul naturii este sãnãtate ºi fericire, iar impresiile asociate cu obiecte pe care le are mereu înaintea ochilor sãi nu se vor ºterge din mintea lui. (Id. p. 186, 187)
Faceþi lecþiile scurte ºi interesante. - Când pãrinþii îºi fac în întregime partea lor, dând învãþãturã peste învãþãturã, învãþãturã peste învãþãturã, fãcând lecþiile scurte ºi interesante ºi predându-le nu numai în teorie ci ºi prin exemplu, Domnul va lucra cu eforturile lor ºi-i va face învãþãtori eficienþi. (ST. 13 august, 1896)
"Spune-l simplu, spune-l adesea". - Aceia care-i instruiesc pe copii ar trebui sã evite comentariile supãrãtoare. Remarci scurte
{CG 35}
ºi la subiect vor avea o influenþã binefãcãtoare. Dacã este mult de spus, s-o faceþi frecvent ºi pe scurt. Câteva cuvinte ce stârnesc interes, spuse din când în când, vor aduce mai mult bine decât dacã totul ar fi spus odatã. Cuvântãrile lungi împovãreazã mintea copiilor. Prea multã vorbã îi va face sã deteste chiar instrucþiunile spirituale, la fel cum mâncatul peste mãsurã împovãreazã stomacul ºi reduce apetitul, fãcând chiar silã de mâncare. Mintea oamenilor poate fi ghiftuitã cu prea multã vorbãrie. (2T. p. 420)
Încurajaþi gândirea independentã. - Copiii ºi tinerii acumuleazã cunoºtinþe de la profesori ºi din manuale, dar lãsaþi-i sã tragã ei înºiºi învãþãminte ºi sã discearnã adevãrul. În lucrul lor în grãdinã, întrebaþi-i ce învaþã din îngrijitul plantelor. Când privesc peisajul, întrebaþi-i de ce Dumnezeu a îmbrãcat câmpiile ºi pãdurile cu nuanþe atât de frumoase ºi de variate. De ce nu au fost toate colorate cu un maro sumbru? Când adunã flori, stimulaþi-i sã se întrebe de ce El ne-a rezervat frumuseþea acestor crâmpeie din Eden. Învãþaþi-i sã ia seama la dovezile grijii lui Dumnezeu pentru noi, manifestate peste tot în naturã ºi la adaptarea minunatã a tuturor lucrurilor la nevoile ºi fericirea noastrã. (Ed. p. 119)
Activitatea directã a copilãriei. - Pãrinþii nu trebuie sã simtã cã e necesar sã înãbuºe activitatea copiilor lor, ci sã înþeleagã cã este esenþial sã-i cãlãuzeascã ºi sã-i instruiascã în direcþiile adecvate ºi bune. Aceste impulsuri active sunt ca viþa-de-vie care, dacã nu este direcþionatã, se va întinde peste orice buturugã ºi tufiº ºi-ºi va agãþa cârceii de proptele joase. Dacã viþa nu este antrenatã sã se prindã de vreun suport potrivit, îºi va cheltui energia fãrã nici un folos. Aºa este cu copiii. Activitãþile lor trebuie
{CG 36}
sã fie îndreptate în direcþia bunã. Daþi mâinilor ºi minþilor lor o preocupare ce-i va promova în realizãrile fizice ºi intelectuale. (ST. 13 august, 1896)
Învãþaþi-i utilitatea la o vârstã timpurie. - Lecþia de a fi folositor trebuie sã fie predatã copilului la o vârstã foarte timpurie. Ar trebui sã-i fie încredinþate sarcini în cãmin imediat ce tãria ºi puterea de judecatã sunt suficient dezvoltate. El ar trebui încurajat sã încerce sã ajute pe tata ºi pe mama, încurajat sã se lepede de sine ºi sã se stãpâneascã, sã punã fericirea ºi avantajul altora mai presus de ale sale, sã caute ocaziile de a-i bucura ºi a-i ajuta pe fraþi, surori ºi tovarãºi de joacã ºi sã arate amabilitate faþã de cei bãtrâni, bolnavi ºi nenorociþi. Cu cât spiritul adevãratei slujiri va umple mai deplin cãminul, cu atât mai mult va fi el dezvoltat în viaþa copiilor. Ei vor gãsi bucurie în slujire ºi sacrificiu pentru binele altora. (MH. p. 401)
Pãrinþi, ajutaþi-vã copiii sã facã voia lui Dumnezeu fiind credincioºi în îndeplinirea datoriilor ce le aparþin cu adevãrat ca membri ai familiei. Aceasta le va da cea mai preþioasã experienþã. Îi va învãþa sã nu-ºi concentreze gândurile numai asupra lor înºile pentru a-ºi face plãcerea sau a se amuza. Educaþi-i cu rãbdare sã-ºi facã partea în cercul familiei. (R&H. 17 noiembrie, 1896)
ªlefuiþi caracterul prin mici atenþii, repetate des. - Pãrinþi, în creºterea copiilor voºtri, studiaþi lecþiile pe care Dumnezeu le-a dat în naturã. Dacã aþi creºte o garoafã, un trandafir sau un crin, cum aþi proceda? Întrebaþi grãdinarul prin ce proces face ca fiecare ramurã ºi frunzã sã creascã aºa de frumos ºi sã se dezvolte în simetrie ºi farmec. El vã va spune cã n-a fost
{CG 37}
prin atingere asprã sau prin efort violent, pentru cã acestea ar rupe ramurile delicate. A fost prin mici atenþii, repetate des. El a udat solul ºi a protejat plantele în creºtere de rafalele aprige ºi de soarele arzãtor, iar Dumnezeu le-a fãcut sã creascã ºi sã înfloreascã nespus de frumos. Ocupându-vã de copiii voºtri, folosiþi metoda grãdinarului. Prin atingeri blânde, prin servicii iubitoare cãutaþi sã ºlefuiþi caracterele lor dupã tiparul caracterului lui Hristos. (DA. p. 516)
Daþi atenþie lucrurilor mici. - Ce mare greºealã este fãcutã în educarea copiilor ºi tineretului favorizându-i, rãsfãþându-i ºi alintându-i! Ei devin egoiºti ineficienþi ºi lipsiþi de energie în lucrurile mici ale vieþii. Ei nu sunt instruiþi sã dobândeascã tãrie de caracter prin împlinirea obligaþiilor zilnice, oricât de neînsemnate ar fi ele...
Nimeni nu va fi calificat pentru o lucrare mãreaþã ºi importantã dacã nu a fost credincios în îndeplinirea datoriilor mãrunte. Caracterul se formeazã treptat, iar sufletul se antreneazã în mod gradat sã depunã efort ºi energie proporþionale cu sarcina ce trebuie împlinitã. (3T. p. 46, 47)
Copiii talentaþi cer mai mare grijã. - Trebuie sã întipãrim în mintea copiilor noºtri faptul cã ei nu îºi aparþin ca sã poatã pleca, veni, îmbrãca ºi face orice le place... Dacã ei posedã farmec personal ºi capacitãþi naturale deosebite, educaþia lor necesitã mai mare grijã, ca nu cumva aceste înzestrãri sã fie transformate într-o capcanã ºi folosite în aºa fel încât sã-i descalifice pentru realitãþile mai serioase ale acestei vieþi ºi prin mãgulire, vanitate ºi dragoste de etalare sã fie necorespunzãtori pentru viaþa mai bunã. (ST. 9 decembrie, 1875)
Abþineþi-vã sã acordaþi prea multã atenþie ºi sã lãudaþi peste mãsurã. - Daþi copiilor doar puþinã atenþie. Lãsaþi-i sã înveþe sã se amuze singuri.
{CG 38}
Nu-i puneþi sã se dea în spectacol în faþa musafirilor ca o performanþã de talent sau înþelepciune, ci lãsaþi-i, pe cât posibil, la simplitatea copilãriei lor. Motivul pentru care aºa de mulþi copii sunt obraznici, îndrãzneþi ºi insolenþi e cã sunt bãgaþi în seamã ºi lãudaþi, iar vorbele lor isteþe sunt repetate în auzul lor. Strãduiþi-vã sã nu criticaþi pe nedrept, nici sã nu copleºiþi cu laude ºi flatare. Satana va semãna foarte curând sãmânþa rãului în inimile lor tinere ºi voi n-ar trebui sã-i sprijiniþi lucrarea. (ST. 9 februarie, 1882)
Citiþi copiilor voºtri. - Taþilor ºi mamelor, obþineþi tot ajutorul ce-l puteþi obþine din studiul cãrþilor ºi publicaþiilor noastre. Luaþi-vã timp sã citiþi copiilor voºtri... Faceþi un cerc de citit în cãmin, în care fiecare membru al familiei sã lase deoparte grijile ce l-au preocupat în cursul zilei ºi sã se alãture celorlalþi în studiu. În mod deosebit tinerii care s-au obiºnuit sã citeascã romane ºi cãrþi de poveºti ieftine, au mult de câºtigat participând, seara, la studiul familiei. (CT. p. 138)
"Învaþã", nu "spune". - Pãrinþilor le este încredinþatã mãreaþa lucrare de educare a copiilor pentru viaþa veºnicã, viitoare. Mulþi taþi ºi mame par a crede cã, hrãnindu-i ºi îmbrãcându-i pe micuþii lor ºi dându-le o educaþie dupã standardul lumii, ºi-au fãcut datoria. Ei sunt mult prea ocupaþi cu afaceri sau plãceri pentru a face din educaþia copiilor studiul vieþii lor. Nu cautã sã-i instruiascã în aºa fel încât ei sã-ºi foloseascã talentele pentru onoarea Mântuitorului lor. Solomon nu a spus: "Spune-i unui copil calea pe care trebuie sã meargã ºi când va îmbãtrâni nu se va abate de la ea", ci "Învaþã pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze ºi când va îmbãtrâni nu se va abate de la ea." (R&H. 24 iunie, 1890)
{CG 39}
Educaþi pentru stãpânire de sine. - Nici o lucrare întreprinsã vreodatã de om nu solicitã mai multã atenþie ºi îndemânare ca pregãtirea ºi educarea adecvatã a tineretului ºi copiilor. Nu existã influenþe la fel de puternice ca acelea ce ne înconjoarã în primii ani... Fiinþa omului cuprinde trei aspecte ºi instruirea prescrisã de Solomon cuprinde dezvoltarea corectã a puterilor fizice, intelectuale ºi morale. Pentru a face aceastã lucrare în mod corespunzãtor, pãrinþii ºi învãþãtorii trebuie sã înþeleagã ei înºiºi "calea pe care ar trebui sã meargã un copil". Aceasta cuprinde mai mult decât o cunoaºtere din cãrþi sau o învãþãturã din ºcoli. Ea se ocupã de practicarea cumpãtãrii, iubirii frãþeºti ºi a bunãtãþii; de îndeplinirea datoriilor faþã de noi înºine, de aproapele ºi de Dumnezeu.
Instruirea copiilor trebuie sã aibã alt principiu decât cel adoptat pentru instruirea animalelor iraþionale. Animalul trebuie doar obiºnuit sã se supunã stãpânului, dar copilul trebuie învãþat sã se controleze singur. Voinþa trebuie antrenatã sã asculte ce dicteazã judecata ºi conºtiinþa. Un copil poate sã fie educat în aºa fel încât sã nu aibã voinþã proprie, ca ºi animalele, individualitatea lui fiind pierdutã în cea a învãþãtorului sãu. O asemenea instruire este neînþeleaptã, iar efectul ei dezastruos. Copiii educaþi în acest fel vor fi lipsiþi de hotãrâre ºi de capacitatea de a lua decizii. Ei nu sunt învãþaþi sã acþioneze din principiu; puterile de judecatã nu sunt întãrite prin exerciþiu. Pe cât posibil, fiecare copil trebuie învãþat independenþa. Prin exersarea diferitelor facultãþi, el va afla în ce este cel mai tare ºi în ce este deficient. Un instructor înþelept va da atenþie deosebitã dezvoltãrii trãsãturilor mai slabe, astfel încât copilul sã-ºi poatã forma un caracter armonios ºi bine echilibrat. (FE. p. 57)
{CG 41}
Biblia ca manual
Primul manual al copilului. - Biblia ar trebui sã fie primul manual al copilului. Din aceastã carte, pãrinþii trebuie sã dea instrucþiuni înþelepte. Cuvântul lui Dumnezeu sã fie fãcut regula vieþii. Frumoasele sale lecþii îi învaþã pe copii cã Dumnezeu este tatãl lor ºi le oferã cunoºtinþe despre caracterul Lui. Prin insuflarea principiilor Bibliei, ei sã înveþe sã facã dreptate ºi judecatã. (CT. p. 108, 109)
O carte a fãgãduinþelor, binecuvântãrilor ºi mustrãrilor. - Mama trebuie sã-ºi pãstreze mintea împrospãtatã ºi aprovizionatã cu fãgãduinþele ºi binecuvântãrile din Cuvântul lui Dumnezeu ºi, de asemenea, sã aibã în minte lucrurile interzise, pentru ca, atunci când copiii ei greºesc, sã le poatã prezenta, ca o mustrare, cuvintele lui Dumnezeu ºi sã le arate cã ei întristeazã Duhul lui Dumnezeu. Învãþaþi-i cã aprobarea ºi zâmbetele Domnului Isus sunt de mai mare valoare decât lauda sau flatarea celui mai bogat, celui mai puternic sau a celui mai învãþat de pe pãmânt. Conduceþi-i la Domnul Isus zi de zi, cu iubire, cu blândeþe ºi stãruinþã. Nu trebuie sã permiteþi ca ceva sã intervinã între voi ºi aceastã lucrare mãreaþã. (R&H. 14 aprilie, 1885)
Studiul ei zideºte caracterul. - Lecþiile Bibliei au o influenþã moralã ºi religioasã asupra caracterului, pe mãsurã ce sunt puse în practicã. Timotei a învãþat ºi a practicat aceste lecþii. Marele apostol îl lua deoparte ºi-l întreba adesea cu privire la istoria Scripturii. El îi arãta necesitatea de a se feri de orice cale rea ºi-i spunea cã binecuvântãrile vor veni cu siguranþã asupra tuturor celor ce sunt credincioºi ºi sinceri, dându-le o bãrbãþie nobilã ºi plinã de credinþã.
{CG 42}
O maturitate nobilã din toate punctele de vedere nu vine din întâmplare. Ea este rezultatul procesului de modelare a caracterului în primii ani ai tinereþii ºi a practicãrii legii lui Dumnezeu în cãmin. Dumnezeu va binecuvânta eforturile credincioase ale tuturor acelora care-ºi învaþã copiii aºa cum a cerut El. (L. 33, 1897)
Ea prezintã iubirea lui Dumnezeu ca o temã plãcutã. - Copiii din fiecare familie sã fie aduºi la mustrarea ºi învãþãtura Domnului. Înclinaþiile rele trebuie sã fie stãpânite, iar temperamentele vicioase, supuse. Copiii sã fie învãþaþi cã ei sunt proprietatea Domnului, cumpãraþi cu sângele Sãu preþios ºi cã nu pot trãi o viaþã de plãcere ºi vanitate, fãcând ce vor, urmãrind propriile idei ºi totuºi sã fie numãraþi printre copiii lui Dumnezeu. Sã fie instruiþi cu bunãtate ºi rãbdare... Pãrinþii sã-i înveþe iubirea lui Dumnezeu în aºa fel încât sã fie un subiect plãcut în cercul familiei, iar biserica sã ia asupra ei responsabilitatea hrãnirii mieilor, ca ºi a oilor din turmã. (R&H. 25 octombrie, 1892)
Povestirile ei aduc asigurare copilului timid. - Doar sentimentul prezenþei lui Dumnezeu poate alunga teama care, pentru copilul timid, ar face viaþa o povarã. El sã-ºi întipãreascã în minte fãgãduinþa: "Îngerul Domnului tãbãrãºte în jurul celor ce se tem de El ºi-i scapã din primejdie." Psalm 34,7. Sã citeascã minunata povestire a lui Elisei în cetatea de munte, când, între el ºi oºtile de duºmani înarmaþi, o puternicã ceatã de îngeri cereºti încercuia muntele. Sã citeascã cum Petru, în închisoare ºi condamnat la moarte, a fost vizitat de îngerul lui Dumnezeu; cum îngerul a trecut de gãrzile înarmate, de uºile masive ºi de poarta de fier cu lacãte ºi gratii conducându-l pe slujitorul lui Dumnezeu
{CG 43}
afarã, în siguranþã. Sã citeascã despre acea scenã pe mare, când Pavel, prizonierul, în drumul sãu spre judecatã ºi execuþie, a spus aceste cuvinte de curaj ºi speranþã soldaþilor ºi marinarilor slãbiþi de muncã, de veghere ºi de foame ºi purtaþi de furtunã încoace ºi încolo: "Fiþi cu voie bunã, pentru cã nici unul din voi nu va pieri... Un înger al Dumnezeului al cãruia sunt eu ºi cãruia Îi slujesc mi s-a arãtat azi noapte ºi mi-a zis: Nu te teme, Pavele; tu trebuie sã stai înaintea Cezarului; ºi iatã cã Dumnezeu þi-a dãruit pe toþi cei ce merg cu corabia împreunã cu tine." Cu încredere în aceastã fãgãduinþã, Pavel i-a asigurat pe însoþitorii sãi: "Nu vi se va pierde nici un pãr din cap." Aºa s-a întâmplat. Pentru cã în acea corabie era un om prin care Dumnezeu a putut lucra, întreaga încãrcãturã de soldaþi ºi marinari pãgâni a fost cruþatã. "Au ajuns toþi teferi la uscat." Fapte 27, 22 - 24; 34; 44.
Aceste lucruri n-au fost scrise doar ca sã le putem citi ºi sã ne uimim, ci ca aceeaºi credinþã care a lucrat în servul lui Dumnezeu din vechime sã poatã lucra ºi în noi. În acelaºi fel în care a lucrat în trecut, El va lucra ºi acum acolo unde sunt inimi încrezãtoare pentru a fi canale ale puterii Lui. (Ed. p. 255, 256)
Fiþi tari în credinþã ºi învãþaþi-i pe copiii voºtri cã noi suntem cu totul dependenþi de Dumnezeu. Citiþi-le povestirea celor patru tineri evrei ºi impresionaþi-le mintea cu o înþelegere a influenþei bune ce a fost exercitatã în timpul lui Daniel datoritã unei strânse adeziuni la principii. (MS. 33, 1909)
Faceþi lecþiile Bibliei simple. - Pãrinþii sã-i înveþe pe copiii lor lecþii din Biblie, fãcându-le aºa de simple încât sã poatã fi înþelese cu uºurinþã. (L. 189, 1903)
Învãþaþi-i pe copiii voºtri cã poruncile lui Dumnezeu trebuie sã devinã regula vieþii lor. Împrejurãrile pot sã-i despartã de pãrinþii ºi de
{CG 44}
familiile lor, dar lecþiile de instruire date în copilãrie ºi tinereþe vor fi pentru ei o binecuvântare pe tot parcursul vieþii. (MS. 57, 1987)
{CG 45}
Cartea naturii
O sursã constantã de învãþãturã. - Dupã Biblie, natura trebuie sã fie urmãtorul nostru manual. (6T. p. 185)
Natura oferã o sursã constantã de învãþãturã ºi încântare pentru copilaºul care încã nu este în stare sã citeascã pagini tipãrite sau sã fie introdus în rutina ºcolii. Inima încã neîmpietritã de contactul cu rãul recunoaºte imediat Prezenþa care strãbate toate lucrurile create. Urechea, netocitã deocamdatã de zgomotul lumii, este atentã la Vocea care vorbeºte prin intermediul naturii. Iar pentru cei mai mari, care au mereu nevoie ca ea sã le aminteascã în mod tãcut lucrurile spirituale ºi veºnice, învãþãtura naturii va fi nu mai puþin o sursã de plãcere ºi instruire. (Ed. pag. 100)
Folositã ca manual în Eden. - Întreaga lume naturalã este destinatã a fi traducãtorul lucrurilor lui Dumnezeu. Pentru Adam ºi Eva, în cãminul lor din Eden, natura era plinã de cunoºtinþa lui Dumnezeu, bogatã în instrucþiuni divine. Înþelepciunea vorbea ochiului ºi era primitã în inimã pentru cã ei comunicau cu Dumnezeu în lucrurile create de El. (CT. p. 186)
Cartea naturii ce-ºi desfãºura lecþiile vii înaintea lor oferea o sursã nesecatã de învãþãturã ºi bucurie. Pe fiecare frunzã a pãdurii, pe fiecare stâncã a munþilor, pe fiecare stea strãlucitoare, pe pãmânt, pe mare ºi pe cer era scris Numele lui Dumnezeu. Locuitorii Edenului aveau de-a face cu creaþiunea însufleþitã ºi neînsufleþitã - cu frunza, cu floarea, cu pomul ºi cu fiecare fãpturã vie, de la leviatanul din apã pânã la atomul din raza soarelui - pãtrunzând în tainele vieþii lor.
{CG 46}
Mãrirea lui Dumnezeu în ceruri, nenumãratele lumi în mersul lor plin de rânduialã, "plutirea norilor" (Iov 37, 16), misterele luminii ºi sunetului, zilei ºi nopþii, toate erau obiecte de studiu pentru elevii primei ºcoli de pe pãmânt. (Ed. p. 21)
Lecþii adãugate dupã cãdere. - Cu toate cã pãmântul era împovãrat de blestem, totuºi trebuia ca natura sã rãmânã cartea de studiu a oamenilor. Acum nu mai putea reprezenta doar binele, cãci rãul era de faþã pretutindeni ºi pãta pãmântul, marea ºi cerul cu atingerea lui profanatoare. Acolo unde odatã stãtea scris numai caracterul lui Dumnezeu, cunoºtinþa binelui, acum se aflã ºi caracterul lui Satana, cunoºtinþa rãului, ca un înlocuitor. Omul trebuia sã primeascã avertizãri cu privire la urmãrile pãcatului de la naturã, aceasta dând acum pe faþã cunoºtinþa binelui ºi rãului. (Id. p. 26)
Natura ilustreazã lecþii biblice. - Scriitorii Bibliei folosesc multe ilustraþii din naturã. Observând lucrurile din lumea naturii, vom putea înþelege mult mai bine învãþãturile Cuvântului lui Dumnezeu, sub cãlãuzirea Duhului Sfânt. (Id. p. 120)
În lumea naturalã, Dumnezeu a pus în mâinile oamenilor cheia cu care sã descuie visteriile Cuvântului Sãu. Lucrurile nevãzute sunt ilustrate prin lucruri care se vãd; înþelepciunea divinã, adevãrul veºnic, mila infinitã sunt înþelese prin lucrurile create de Dumnezeu. (CT. p. 187, 188)
Copiii trebuie încurajaþi sã cerceteze afarã, în naturã, lucrurile ce ilustreazã învãþãturile Bibliei ºi sã vadã în Biblie asemãnãrile scoase din naturã. Ei ar trebui sã gãseascã, atât în naturã cât ºi în Sfintele Scripturi, orice obiect ce reprezintã pe Hristos ºi tot ceea ce a folosit El pentru reprezentarea adevãrului. În acest fel, ei pot învãþa sã-L vadã în pom
{CG 47}
ºi viþã, în crin ºi trandafir, în soare ºi stea. Ei pot învãþa sã-I audã glasul în cântecul pãsãrilor, în foºnetul copacilor, în rostogolirea tunetului ºi în muzica mãrii ºi fiecare obiect din naturã le va repeta învãþãturile Sale preþioase.
Pentru aceia care se alipesc astfel de Hristos, pãmântul nu va mai fi un loc singuratic ºi pustiu. El va fi casa tatãlui sãu, plinã de prezenþa Aceluia care odatã a locuit printre oameni. (Ed. p. 120)
Biblia explicã misterele naturii. - Pe mãsurã ce copilul vine în contact cu natura, va avea motive de nedumerire. El nu poate vedea decât forþe ce se opun una alteia. Aici natura va trebui explicatã. Privind asupra rãului manifestat chiar în lumea naturalã, toþi au de învãþat aceeaºi lecþie tristã - "un vrãjmaº a fãcut lucrul acesta." Matei 13, 28.
Numai în lumina ce strãluceºte de pe Golgota pot fi înþelese bine învãþãturile naturii. Prin istoria Betleemului ºi a crucii sã fie arãtat cum binele trebuie sã învingã rãul ºi cum fiecare binecuvântare ce o primim este un dar al mântuirii.
Spinii ºi mãrãcinii, pãlãmida ºi neghina reprezintã rãul care degradeazã ºi distruge. In pasãrea ce cântã ºi în floarea ce se deschide, în ploaie ºi în lumina soarelui, în briza verii ºi în roua gingaºã, în zecile de mii de lucruri ale naturii, de la stejarul pãdurii pânã la vioreaua ce înfloreºte la rãdãcina lui se poate vedea iubirea care restaureazã. (Id. p. 101)
Lecþii din ºcoala idealã. - Dupã cum locuitorii Edenului învãþau din paginile naturii, dupã cum Moise desluºea scrisul mâinii lui Dumnezeu prin câmpiile ºi munþii Arabiei, iar Copilul Isus pe dealurile Nazaretului, tot la fel
{CG 48}
copiii de astãzi pot învãþa despre El. Cele nevãzute sunt ilustrate prin cele vãzute. (Id. p. 100)
Cultivaþi dragostea pentru naturã. - Mama... sã gãseascã timp sã cultive în ea însãºi ºi în copiii ei dragoste pentru lucrurile frumoase din naturã. Sã le arate aureolele rãspândite pe ceruri, miile de forme ale frumuseþii ce împodobesc pãmântul ºi apoi spuneþi-le despre Cel care le-a fãcut pe toate. Ea poate sã îndrepte astfel minþile lor tinere înspre Creator ºi sã trezeascã în inimile lor respect ºi iubire pentru Dãtãtorul oricãrei binecuvântãri. Câmpiile ºi dealurile - camera de audienþã a naturii - ar trebui sã fie sala de clasã pentru copilaºi. Comorile ei ar trebui sã fie manualul lor. Lecþiile întipãrite în acest fel în mintea lor nu vor fi uitate curând...
Pãrinþii pot face mult legându-ºi copiii de Dumnezeu, încurajându-i sã iubeascã lucrurile naturii pe care El li le-a dat ºi sã recunoascã mâna Dãtãtorului în tot ce primesc. Terenul inimii poate fi pregãtit în acest fel de timpuriu pentru sãdirea preþioaselor seminþe ale adevãrului care, la vremea potrivitã, vor încolþi ºi vor aduce un seceriº bogat. (ST. 6 decembrie, 1877)
Uniþi-vã cu pãsãrile în cântece de laudã. - Mai ales cei mici trebuie sã vinã în legãturã cu natura. În loc de a-i înlãnþui în cãtuºele modei, lãsaþi-i sã fie liberi ca mieii, sã se joace în raza dulce ºi proaspãtã a soarelui. Arãtaþi-le arbuºtii ºi florile, iarba plãcutã ºi copacii înfrunziþi, ºi obiºnuiþi-i cu formele lor frumoase, variate ºi delicate. Învãþaþi-i sã vadã înþelepciunea ºi iubirea lui Dumnezeu în lucrurile create de El ºi pe mãsurã ce inimile lor se umplu de bucurie ºi iubire recunoscãtoare, lãsaþi-i sã se uneascã cu pãsãrile în cântãrile lor de laudã.
Educaþi-i pe copii ºi tineri sã se gândeascã la lucrãrile
{CG 49}
marelui Maestru Artist ºi sã imite frumuseþile atractive ale naturii în construirea caracterului lor. Pe mãsurã ce iubirea lui Dumnezeu le câºtigã inimile, lãsaþi-i sã aducã în vieþile lor frumuseþea sfinþeniei ºi astfel îºi vor folosi capacitãþile pentru a binecuvânta pe alþii ºi pentru a onora pe Dumnezeu. (CT. p. 188)
De la naturã arãtaþi spre Dumnezeul naturii. - Copiilor trebuie sã le fie date lecþii ce vor hrãni în ei curajul de a rezista rãului. Îndreptaþi-le atenþia de la naturã spre Dumnezeul naturii ºi ei vor deveni astfel familiarizaþi cu Creatorul. "Cum îl pot învãþa cât mai bine pe copilul meu sã serveascã ºi sã onoreze pe Dumnezeu?" sã fie întrebarea care sã preocupe minþile pãrinþilor. Dacã întreg cerul este interesat în binele omenirii, noi sã nu ne dãm silinþa sã facem tot ce ne stã în putere pentru binele copiilor noºtri? (MS. 29, 1886) Studiul naturii întãreºte mintea. - Slava lui Dumnezeu este manifestatã în lucrarea mâinilor Sale. Aici sunt taine prin cercetarea cãrora mintea va deveni puternicã. Minþi ce au fost distrate ºi asupra cãrora s-a fãcut abuz prin citirea de literaturã fictivã pot avea în naturã o carte deschisã ºi pot citi adevãrul în lucrãrile lui Dumnezeu din jurul lor. Toþi pot gãsi teme de studiu în simpla frunzã din copacul pãdurii, în firele de iarbã ce acoperã pãmântul cu covorul lor verde ºi catifelat, în plante ºi flori, în copacii falnici ai codrului, în munþii grandioºi ºi stâncile de granit, în neodihnitul ocean pururea în miºcare, în preþioasele nestemate de luminã presãrate pe bolta cerului pentru a face noaptea frumoasã, în nesfârºitele bogãþii ale razelor de soare ºi în aureola solemnã a lunii, în frigul iernii, cãldura verii ºi succesiunea anotimpurilor, în ordinea ºi armonia perfectã, guvernatã de puterea infinitã; iatã subiecte ce necesitã atât o gândire profundã cât ºi o exersare a imaginaþiei.
{CG 50}
Dacã cei uºuratici ºi cãutãtori de plãceri ºi-ar lãsa mintea sã se ocupe de lucruri reale ºi adevãrate, inima nu poate decât sã fie umplutã de respect, iar ei vor adora pe Dumnezeul naturii. Contemplarea ºi studiul caracterului lui Dumnezeu, descoperit în lucrurile create de El, va deschide un câmp de gândire ce va distrage mintea de la plãcerile josnice care corup ºi slãbesc vitalitatea. Cunoaºterea lucrãrilor ºi cãilor lui Dumnezeu, pe care abia putem începe s-o obþinem în aceastã lume, va fi continuatã de-a lungul veºniciei. Dumnezeu i-a asigurat omului subiecte de cugetare ce vor stimula orice activitate a minþii. Putem citi caracterul Creatorului în cerurile de sus ºi în pãmântul de jos, umplând inima cu recunoºtinþã ºi mulþumire. Fiecare nerv ºi simþ va rãspunde expresiilor iubirii lui Dumnezeu descoperite în lucrãrile Sale minunate. (4T. p. 581)
Natura ºi Biblia erau manualele lui Isus. - Educaþia Sa {a lui Isus} a fost obþinutã din surse stabilite de cer: din munca utilã, din studiul Scripturilor, din naturã ºi din experienþele vieþii - manualele lui Dumnezeu pline cu instrucþiuni pentru toþi aceia care au mânã binevoitoare, ochi care sã vadã ºi inimã gata sã înþeleagã. (MH. p. 400)
Familiarizarea Lui intimã cu Scripturile aratã cât de sârguincios au fost dedicaþi studiului Cuvântului lui Dumnezeu anii de la începutul vieþii Sale. Rãspânditã peste tot înaintea Lui era marea bibliotecã a lucrurilor create de Dumnezeu. El, care a fãcut toate lucrurile, studia acum lecþiile pe care propria Sa mânã le-a scris pe pãmânt, pe mãri ºi pe cer. Departe de cãile nesfinte ale lumii, El a adunat comori de ºtiinþã din naturã. A studiat viaþa plantelor, a animalelor ºi a omului. Chiar din primii Sãi ani a fost stãpânit de o singurã þintã: sã trãiascã pentru a face pe alþii fericiþi. Pentru lucrul acesta a
{CG 51}
gãsit resurse în naturã. În timp ce studia viaþa plantelor ºi animalelor, noi idei de cãi ºi mijloace pentru aceasta Îi scânteiau în minte...
În felul acesta, în timp ce El se strãduia sã înþeleagã cauza lucrurilor, I-a fost dezvãluitã importanþa Cuvântului ºi a lucrãrilor lui Dumnezeu. Isus era ajutat de fiinþe cereºti ºi cultiva cugete ºi legãturi sfinte. De la prima licãrire de inteligenþã, El creºtea necontenit în har spiritual ºi în cunoaºterea adevãrului.
Fiecare copil poate dobândi cunoºtinþe aºa cum a fãcut Isus. Atunci când încercãm sã-L cunoaºtem pe Tatãl ceresc din Cuvântul Sãu, îngerii se vor apropia de noi, mintea ne va fi fortificatã, iar caracterul, înãlþat ºi înnobilat. (DA. p. 70, 71)
Mai târziu folositã de El în învãþãturile Sale. - Marele Învãþãtor îi aducea pe ascultãtorii Sãi în contact cu natura pentru ca ei sã poatã auzi glasul ce vorbeºte în toate lucrurile create. Pe mãsurã ce inimile lor deveneau sensibile, iar minþile receptive, El îi ajuta sã înþeleagã învãþãturile spirituale ale scenelor asupra cãrora îºi odihneau privirea. Parabolele, cu ajutorul cãrora Îi plãcea sã dea învãþãturã despre adevãr, arãta cât de deschis era spiritul Lui faþã de influenþele naturii ºi cât de mult Îi plãcea sã scoatã învãþãturi spirituale din lucrurile obiºnuite ale vieþii de fiecare zi.
Pãsãrile din vãzduh, crinii de pe câmp, semãnãtorul ºi sãmânþa, pãstorul ºi oaia - cu acestea a ilustrat Hristos adevãrul cel veºnic. De asemenea, El a mai scos ºi ilustraþii din evenimentele vieþii, fapte din experienþa de toate zilele a ascultãtorilor: aluatul, comoara ascunsã, mãrgãritarul, nãvodul, drahma pierdutã, fiul rãtãcitor, casa pe stâncã ºi cea pe nisip. În învãþãturile Sale era ceva ce interesa orice minte ºi fãcea apel la orice inimã.
{CG 52}
Astfel datoria zilnicã, în loc de a fi o simplã muncã mecanicã, lipsitã de gânduri înalte, devenea luminatã ºi înãlþatã prin amintirea constantã a lucrurilor spirituale ºi nevãzute.
Aºa ar trebui ºi noi sã învãþãm. Copiii sã înveþe a vedea în naturã o expresie a iubirii ºi înþelepciunii lui Dumnezeu; lãsaþi ca gândurile despre El sã fie în legãturã cu pãsãrile, florile ºi pomii; lãsaþi toate lucrurile vãzute sã fie tãlmãcitorii celor nevãzute ºi toate evenimentele vieþii sã devinã mijloace de învãþãturã divinã.
Pe mãsurã ce ei studiazã în felul acesta învãþãturile din toate lucrurile create ºi din toate experienþele vieþii, arãtaþi-le cã aceleaºi legi care guverneazã lucrurile naturii ºi evenimentele din viaþã trebuie sã ne conducã ºi pe noi; cã ele sunt date spre binele nostru ºi cã numai în ascultare de ele putem gãsi adevãrata fericire ºi adevãratul succes. (Ed. p. 102, 103)
{CG 53}
Lecþii practice din cartea naturii
Vocea lui Dumnezeu în lucrarea mâinilor Sale. - Oriunde ne-am îndrepta, auzim vocea lui Dumnezeu ºi vedem lucrarea mâinilor Sale. De la prãbuºirea cutremurãtoare a tonului profund de tunet ºi mugetul neîncetat al bãtrânului ocean pânã la cântecele voioase ce fac pãdurea sã rãsune de melodie, zecile de mii de voci ale naturii proclamã slava Sa. Munþii cei veºnici vorbesc despre puterea Lui. Copacii fluturându-ºi stindardele verzi în lumina soarelui, ºi florile în frumuseþea lor delicatã aratã spre Creatorul lor. Verdele viu ce acoperã pãmântul cafeniu ca un covor vorbeºte despre grija lui Dumnezeu pentru cele mai umile creaturi ale Sale. Peºterile mãrii ºi adâncimile pãmântului îºi dezvãluie comorile. Cel care a aºezat perlele în ocean ºi ametistul ºi hrisolitul între stânci este un iubitor de frumos. Soarele, înãlþându-se pe ceruri, este o reprezentare a Aceluia care este viaþa ºi lumina a tot ceea ce a fãcut El. Toatã strãlucirea ºi frumuseþea ce împodobesc pãmântul ºi lumineazã cerurile vorbesc despre Dumnezeu.
Vom putea atunci, în bucuria adusã de darurile Lui, sã uitãm pe Dãruitor? Mai degrabã acestea sã ne conducã la contemplarea bunãtãþii ºi iubirii Sale. Fie ca tot ceea ce este frumos în cãminul nostru pãmântesc sã ne aminteascã de râul de cristal ºi de câmpiile verzi, de unduirea pomilor ºi de fântânile cu apã vie, de cetatea strãlucitoare ºi de cântãreþii îmbrãcaþi în haine albe din cãminul nostru ceresc - acea lume a frumuseþii pe care nici un artist n-o poate picta ºi nici o
{CG 54}
limbã muritoare n-o poate descrie. "Ochiul nu le-a vãzut, urechea nu le-a auzit ºi la inima omului nu s-au suit; aºa sunt lucrurile pe care le-a pregãtit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc." 1 Corinteni 2, 9. (CT. p. 54, 55)
Despre iubirea ºi caracterul lui Dumnezeu. - Mamele... n-ar trebui sã fie atât de absorbite de lucrurile artificiale ºi împovãrate de griji încât sã nu aibã timp sã-ºi educe copiii din marea carte a lui Dumnezeu, natura, impresionând minþile lor tinere cu frumuseþile florilor ºi ale mugurilor ce se deschid. Copacii cei înalþi ºi pãsãrile drãgãlaºe înãlþându-ºi cântecele cãtre Creatorul lor vorbesc simþurilor lor despre bunãtatea, mila ºi bunãvoinþa lui Dumnezeu. Fiecare frunzã ºi floare, cu nuanþele lor variate, înmiresmând aerul, îi învaþã cã Dumnezeu este iubire. Tot ceea ce este bun, plãcut ºi frumos în aceastã lume le vorbeºte despre iubirea Tatãlui nostru ceresc. Ei pot distinge astfel caracterul lui Dumnezeu în lucrurile create de El. (ST. 5 august, 1875)
Despre perfecþiunea lui Dumnezeu. - Dupã cum lucrurile din naturã îºi aratã aprecierea faþã de Maestrul Lucrãtor fãcând tot ce pot mai bine pentru a înfrumuseþa pãmântul ºi pentru a reprezenta perfecþiunea lui Dumnezeu, tot la fel fiinþele omeneºti ar trebui sã se strãduiascã sã reprezinte desãvârºirea lui Dumnezeu în sfera lor, permiþându-I sã lucreze în ei planurile Lui de dreptate, milã ºi bunãtate. (L. 47, 1903)
Despre Creator ºi Sabat. - Cine ne dã lumina soarelui ce face pãmântul sã rodeascã ºi sã producã? ªi cine ne dã ploile roditoare? Cine ne-a dat cerul de sus, soarele ºi stelele de pe cer? Cine þi-a dat raþiune ºi vegheazã asupra ta zi de zi?... Ori de câte ori privim lumea, ni se aminteºte de mâna puternicã a lui Dumnezeu
{CG 55}
care a chemat-o la existenþã. Bolta de deasupra capetelor noastre ºi pãmântul de jos, acoperit cu un covor de verdeaþã, amintesc de puterea lui Dumnezeu ºi de grija Lui iubitoare. El ar fi putut face iarba maro sau neagrã, dar Dumnezeu este un iubitor de frumos ºi de aceea ne-a dat lucruri frumoase la care sã privim. Cine ar putea picta florile cu nuanþele lor delicate în care El le-a îmbrãcat?...
Nu putem avea alt manual mai bun decât cartea naturii. "Uitaþi-vã... la crinii de pe câmp: ei nici nu torc, nici nu þes; totuºi vã spun cã nici chiar Solomon, în toatã slava lui, nu s-a îmbrãcat ca unul din ei." Lãsaþi minþile copiilor voºtri sã fie înãlþate spre Dumnezeu. Pentru aceasta ne-a dat El ziua a ºaptea ºi ne-a lãsat-o ca un memorial al creaþiunii. (MS. 16, 1895
Ascultare de lege. - Aceeaºi putere care susþine natura lucreazã ºi în om. Aceleaºi legi mãreþe care conduc atât steaua cât ºi atomul, stãpânesc ºi viaþa omeneascã. Legile ce guverneazã activitatea inimii, reglând curgerea curentului de viaþã prin corp, sunt legile puternicei Inteligenþe care are stãpânirea asupra sufletului. De la El purcede toatã viaþa. Numai în armonie cu El se poate gãsi adevãrata sferã de activitate a vieþii. Pentru toate lucrãrile creaþiunii Sale, condiþia este aceeaºi: o viaþã menþinutã prin primirea vieþii lui Dumnezeu, o viaþã trãitã în armonie cu voinþa Creatorului. A încãlca legea Sa din punct de vedere fizic, mintal sau moral înseamnã a ieºi din armonia universului ºi a introduce discordia, anarhia ºi ruina.
Pentru cel care învaþã sã interpreteze astfel învãþãturile ei, întreaga naturã devine elucidatã; lumea este un manual, iar viaþa o ºcoalã. Unitatea omului cu natura ºi cu Dumnezeu, domnia universalã a legii ºi urmãrile pãcatului
{CG 56}
nu întârzie sã aibã o înrâurire asupra minþii ºi a formãrii caracterului. Acestea sunt lecþii de care copiii noºtri au nevoie. (Ed. p. 99, 100)
Alte lecþii din legile naturii. - În cultivarea sufletului, lucrãtorul atent va gãsi cã înaintea lui se deschid comori despre care nici n-a visat mãcar. Nimeni nu poate avea succes în agriculturã sau grãdinãrit dacã nu dã atenþie legilor implicate în aceastã lucrare. Trebuie sã fie studiate necesitãþile fiecãrui soi de plante. Varietãþi diferite necesitã soluri ºi îngrijiri diferite, iar cheia succesului este lucrarea în acord cu legile care le guverneazã pe fiecare.
Atenþia necesarã la rãsãdire, pentru ca nici un fir de rãdãcinã sã nu fie înghesuit sau rãu aºezat, grija pentru plantele tinere, tãierea ºi udarea, adãpostirea de îngheþ noaptea, de soare ziua, ferirea de buruieni, boli ºi insecte dãunãtoare, îngrijirea ºi aranjarea, nu numai cã învaþã lecþii importante privind dezvoltarea caracterului, dar chiar lucrarea în sine este un mijloc de dezvoltare. Cultivarea îngrijirii, rãbdãrii, atenþiei în lucrurile mici ºi ascultãrii faþã de lege oferã cea mai aleasã educaþie.
Contactul neîntrerupt cu tainele vieþii ºi cu farmecul naturii, precum ºi delicateþea necesarã întreþinerii acestor obiecte minunate ale creaþiunii lui Dumnezeu tinde sã stimuleze inteligenþa, sã înnobileze ºi sã înalþe caracterul, iar învãþãturile primite îl pregãtesc pe lucrãtor ca în contactul cu alte minþi sã aibã mai mult succes. (Id. p. 111, 112)
Lecþii din semãnarea seminþei. - Parabola semãnãtorului ºi a seminþei transmite o profundã lecþie spiritualã. Sãmânþa reprezintã principiile semãnate în inimã, iar creºterea lor, dezvoltarea caracterului. În aceastã privinþã transformaþi învãþãtura în practicã. Copiii pot pregãti solul
{CG 57}
ºi semãna sãmânþa. În timp ce ei lucreazã, pãrintele sau învãþãtorul le poate explica despre grãdina inimii cu seminþele bune sau rele semãnate acolo ºi despre faptul cã inima trebuie pregãtitã pentru seminþele adevãrului în acelaºi fel în care este pregãtitã grãdina pentru sãmânþa naturalã. Pe mãsurã ce planta creºte poate fi continuatã observarea legãturii dintre semãnatul natural ºi cel spiritual. (CT. p. 142)
Când sãmânþa este aruncatã în pãmânt ei pot sã predea învãþãtura despre moartea lui Hristos, iar când rãsare firul, învãþãtura despre înviere. (Ed. p. 111)
Grãdina inimii trebuie cultivatã. - Cultivarea solului furnizeazã mereu învãþãturi. Nimeni nu se poate aºtepta ca o bucatã de pãmânt nelucrat sã-i aducã vreodatã o recoltã. Lucratul pãmântului, semãnatul ºi îngrijirea culturilor necesitã hãrnicie ºi stãruinþã. Tot astfel trebuie sã fie ºi în semãnatul spiritual. Grãdina inimii trebuie cultivatã, solul brãzdat prin pocãinþã, iar plantele cele rele care sufocã grânele bune trebuie smulse. Dupã cum pãmântul odatã acoperit de mãrãcini poate fi readus într-o stare bunã numai prin muncã stãruitoare, tot astfel înclinaþiile rele ale inimii pot fi învinse numai prin efort serios în numele ºi în puterea lui Hristos. (Ibid.)
Creºterea în har. - Spuneþi-le copiilor voºtri despre puterea fãcãtoare de minuni a lui Dumnezeu. Pe mãsurã ce ei studiazã marele manual al naturii, Dumnezeu le va impresiona minþile. Semãnãtorul îºi arã pãmântul ºi seamãnã sãmânþa, dar el nu poate face plantele sã creascã. Trebuie sã depindã de puterea lui Dumnezeu ca El sã facã ceea ce nici o putere omeneascã nu poate face. Domnul pune puterea Lui vitalã în sãmâ

Publicat de: Dinu George la data de: 07-03-2010, 2:02 pm
Cuvinte cheie: pruncii | crescuti | corespunzator | Ellen | White