era să mă îndrăgostesc de tine
de n-ar fi nins în lume-aşa profund
când visurile nu ne mai pot ţine
să nu iubim cu toţii rând pe rând

e-un timp pe care nu îl recunoaştem
parcă am vrea să fim din nou copii
când vine ceasul si cu toti ne naştem
în spaţiul strâmt al zorilor de zi

şi tu puteai să mă iubeşti pe mine
în iarna asta fără adăpost
şi să te fi păstrat era mai bine
decât în lume singuri să fi fost

nu aş mai cere zic o altă viaţă
deja ce se întâmplă-i un clişeu
mă-ntorc în visul tău cuprins de ceaţă
parcă-nadins să plece dumnezeu

dacă îmi pare rău de ce să-mi pară
căci iarna doar zapezile sunt grele
şi ne-amintim de ele tot la vară
când fulgii ei sunt chiriaşi de stele

era să ne iubim o dată doamnă
pe când din geamuri adunam gutui
mă tot întreb şi nu ştiu ce înseamnă
că dintre noi eu te-am iubit întîi

Tweet

Publicat de: dan camui la data de: 16-02-2012, 8:53 pm
Cuvinte cheie: poezie | indiferenta

---

Expeditor: (nume prenume) *	Destinatar: (nume prenume) *
Expeditor: (e-mail) *	Destinatar: (e-mail) *
Mesaj Personal
* * campuri mandatorii