Noaptea-i naivă,orologiul sună,
Astre se-nchină la fereastra mea,
Îmi pun diadema cu pietre de lună
Și-astept pierdută-n otrava ta.
Vântul invită perdeaua la dans,
Frigul mă smulge din visare adâncă,
Timpul se scurge ticăind a suspans,
În noaptea moale iubirea e stâncă.
La poarta mea bați,mirosind a trădare
Deschid,te invit în liniștea oarbă,
Gândul mă-ndeamnă la evadare,
Gura începe veninul să-ți soarbă.
Sărutu-i amar,iar brațele-s reci,
Privirea de fiară sufletu-mi mușcă,
Brusc te împing,sălbatic,să pleci
Și iți întind lucidă,o pușcă…
Ești acuzat de înaltă trădare!
Ai aliat lașitatea din vine,
Plătești chinuit în celula „uitare”,
Închide ochii,trage în mine!
Publicat de: Radu Cristina la data de: 16-08-2011, 5:07 pm
Cuvinte cheie:
iubire | tradare | suferinta