în gara aceasta a speranţei,
reuşesc să-ţi dau trup uneori cu dragoste,
trecând degetele peste suflet;
nu respir, nu clipesc,
să nu doară, să nu tacă
privirea de dor
apoi sunt ierni şi trenuri nu mai vin
nici poştaşul nu mai ajunge
ţiuie câmpurile şi ţărmul a singurătate
şi pietrele s-au dus la margine de câmp
acolo începe pământul
la marginea mormântului
străbunilor de neam
şi trec prin lumină ca în baladă
fantoma plugului, fantoma grâului
fantoma sângelui
fantoma lui Ion şi a Mariei
pruncul lor, pruncul pământului
fantoma cocorilor
fantoma boilor sub jug
fantoma apei lipăind în ulcior
fantoma gurii însetate
fantoma cerului şi ţărânii
eroii fără vârstă
părinţi şi copii trec
şi noi trecem în urma lor
în această coloană a închipuiţilor
cu suflete de oameni de zăpadă
în adâncul luminii
se vor naşte alte cugete de titani

Tweet

Publicat de: Mariana Fulger la data de: 11-03-2009, 7:01 pm
Cuvinte cheie: ganduri, sperante

---

Expeditor: (nume prenume) *	Destinatar: (nume prenume) *
Expeditor: (e-mail) *	Destinatar: (e-mail) *
Mesaj Personal
* * campuri mandatorii