In spatele uşii întunericului!

Cafeaua abureşte şi fumul ţigării se prelinge, ca un fuior, spre geamuri de întuneric a unei lumi negre. Secunda a devenit nemărginită la marginea prăpastiei dintre viaţă şi moarte. Un pumn de carne se zbate scâncind, fără sunet către viaţă. Pielea abia răsărită, mugur spre alb de lumină, este crăpată, neagră şi sângerândă. Undeva o lacrimă plânge în pumnii stranşi, a neputinţă şi întreabă. Oare trăieşte ? Fire de sânge se încheagă în vene, neâncepute, şi duc durerea creierului care încă nu ştie ce este viaţa. Undeva în capul holului în dosul uşii întunericului, se aude o voce:

- Vai dragă! Tâmpiţii ăştia chiar ne-au tăiat leafa. Noroc cu milionul jegoasei de dimineaţă că altfel unghiile mele se desfoliau, dacă sar o zi şi nu le curăţ. Nu mai vorbesc că trebuie să-mi depilez şi sexul. Ştii tu, depilatul încă mă mai deranjează, dar dureză! Şi vreau să-mi las şi dungă.

- E clar colega. Dupa cum observ ai trecut de vremea pudităţii. Vrei plantat indicator către cutia ta fermecată, dacă vrei şiret negru deasupra. Apropo ! Părul tău este negru sau îl vopseşti ?

- Eii … depinde de partener, ce culoare aleg. Dar prefer negru în contrast cu pielea albă-sidefiu pe care o am! Află că se poartă în formă de inimioară, fluture, în forma literei „V“. Asta dacă nu vrea o vulvă superdecoltată, fără nimic pe ea (epilare braziliană).

Capătul holului în penumbra şi-n colţul nebuniei, fac ca cele două feţe să pară două măşti mortuare. Miroseau a moarte.

- Ştii că el în schimbul din noaptea trecută a vrut să o facem pe brancarda mobilă, în ritm de roţi. Dragă dacă ai ştii cum eram de excitată în lumina postului operator … Tremuram pe dinăutru, toată ! Mă curentau fiorii şi m-am …. Nu mercedesul mă încântă, ci vila de la Sinaia. Răcoare … muntele înalt … copleşitor … ca un falus! Imaginează-ţi ! Gândeşte-te cum pielea trupului meu albă va sta în soarele virgin, de la poale de munte, cu razele lui măngăindu-mi poarta intrării … după care o mână fierbinte …

De la Paris primesc îngheţata, iar trandafirul meu mă înebuneşte când el buzele şi le pune pe-a mea fierbinţeală. Ştii că este mare ! Sub o mie de euro nu coboară, nici la cea mai neânsemnată operaţie ! Este cam obosit, câteodată. Gâdeşte-te ! Job la stat şi cabinet particular. Cheamă clientul şi-i face operaţie la stat. Apoi îl tratează la cabinet. Simplu. El încă nu dispune de toată aparatura pentru operaţii şi nici nu merită. Nu mai spun că are avantajul că şi din medicamente se poate servii, ca din farmacia lui. Auzi nesimţiţii, acum vor să-i oblige să opteze, fie pentru job la stat, ori în privat. Se duce dragă totul de râpă. Acum este în tratative să-şi ia o vilă în Spania. Preşedintele ăsta a nenorocit această ţară. Noi avem nevoie de linişte, nu de scandal !

La doua sute de grade celsius, undeva într-o încăpere uitată, carnea vie se întoarce împotriva vieţii, bătută de căldura iadului, căldură scoasă pe gură de cele doua feţe de moarte de la capăt de coridor, în spatele uşii întunericului …

Undeva într-un salon îndepărtat, un ghem de fată se chinuie să ducă spre patul său, un bătrân uzat de viaţă. Halatul ei impecabil de alb, o îmbracă cu o aureolă a unei zâne, într-o lume uitată.
Mâna bătrânului, uscăţivă, bălăngăneşte pe umărul ei micuţ şi fragil. Cutele bătrâneţii de pe faţa lui, arată ca totul din jur. Într-un colţ tecuiala este căzută. O ghiuvetă ciobită râde hâd. Linoleul verde şi pătat pe alocuri, plânge timpul rămas în urmă rupt şi zdrenţuit. Intr-o clădire mare şi pătrăţoasă, cub cenuşiul unei epoci trecute, pe masa de operaţie se zbate o viaţă.

- Magda, vezi că îl pierdem. Caută pe cineva în zece minute cu grupa zero, dacă vrea să doneze câţiva zeci de mililitri, pentru perfuzie directă. Vezi prin saloane. Eu nu pot sa-i dau că nu sunt compatibil, că aşi face-o. Cu mână sigură doctorul cu părul cărunt, încordat, cu o oboseală sculptată brutal pe faţa sa, prinde pense pe vene ce aruncă viaţa afară din corpul de pe masa de operaţie, corp aflat acum sub grupului luminos al blocului operator, grup unde două fiinţe ale întunericului, noaptea trecută, au unduit în ritm de cărucior. Au mai ramas câţiva ca el. Este prea bătrân ca să mai plece.

La farmacia spitalului, şefa farmaciei, îi bagă unui individ burduhănos cutii de medicamente într-o sacoşă de plastic.

- Cred că ce ţi-am pus aici întregim suma de care avem nevoie. Le dai chiar şi la un sfert de preţ.
Intr-o clădire cu aspect oficial, într-o încăpere îngustă, stau trei poliţai înghesuiţi unul lângă altul. Unul răsturnat pe spate trage un râgâit şi apoi răspunde unei doamne:

- Nu se poate. Veniţi mâine

Printr-o intersecţie, o maşină de zeci de mii de euro, face slalom printre celelalte maşini de şuiră roţile. Trece pe roşu făcând semnul, fak you, în toate direcţiile. Este fiul Preşedintelui Consiliului Judeţean. Trotuarul se topeşte şi soarele îngroapă umbre. Pe peluza unei alei, nişte namile îmbrăcate în negru, dotaţi ca de război, îşi dau unuia altuia o sticlă din care fiecare bea cu nădejde, sprijiniţi de un jeep tip tank. Undeva într-o altă încăpere, într-o şcoală un grup de elevi se uită la un televizor, a cărui imagine arată nişte mascaţi care tărăie un individ pericol naţional. Un puşti cu voce piţigăiată strigă obraznic, parcă cu răutate:

- Iara-i circ naţional ! Mâine hoţului, judecătorii îi dau drumul. Cea mai bănoasă meserie din lume, este să fii politician sau prieten cu unul din ei, şi-ai pus-o ! Trăiască Măria sa Hoţia ! Tata este politician, fraerilor ! Ai voştrii nuuu … na … că nu mă prindeţi !

Pe marginea unei liziere de pădure lăngă o cârciumă de cartier, un tir staţionează. O prostituată bine alcătuită aleargă să ajungă cât mai repede la el. Ajunge şi cu palma pe pieptul care i se zbate, întreabă:

- O scurtă ? Că nu iau mult ?

Intr-un bar două femei înalte cu picioare cât tejgheaua barului, discută aprins:

- Am rămas nişte sălbatici. Cu trei sute de euro nu pot să-mi fac măcar toaleta la două zile. Ai dracului politicieni! După ce fură de stig şi le suport burţile transpirate, după ce mă enervează o noapte întreagă, sunt şi zgârciţi. Muzica este bună dar la bară nu pot face faţă. Am pus câteva chilograme pe mine. Trebuie neaparat să le dau jos. Un drink tare sau un cocktail şi mă remontez. Dunga şi recele paharului mă potolesc. Ahh.. cea-şi vrea sa muşc cu cruzime un piept puternic cu adevărat, şi să-o fac într-o piscină sub soarele amiezii! Apropo tu ai terminat dreptul? Ştii că după ce obosim, trebuie să avem şi noi o meserie!

- Domnule Secretar de Stat, eu sunt inginer mecanic. Lucrez pentru o firmă privată. Am un salariu care urcă sau coboară conform evoluţie firmei şi a performantelor departametului pe care îl conduc. Nu pot să înţeleg cum de este posibil şi cum de s-a ajuns aici. Nu pot pricepe, înţelegeţi ! Noi nu lucrăm cu statul. Partidul dumneavoastră are şi el clientela lui. Domnule Secretar, nemernicii iau bani de zece ori, dar de ce nu fac treaba ca lumea ? Vă întreb de ce magistraţii sunt trataţi deosebit? În condiţiile în care această ţară are un anumit venit pe cap de locuitor, fiecare trebuie să câştige în raport cu acest venit, indiferent cine este şi la ce nivel. Nu înteleg cum de vor salarii europene la o prestaţie deplorabilă, corupţie cât cuprinde, pregătire de nivel extrem de slab, neconformă cu atribuţiile, cu legea şi cu realitatea ! Sunt de pe altă planetă?

Încetul cu încetul devenim dincolo de-o uşă, un întuneric din ce în ce mai adânc. Ei sădesc cu bună ştiinţă pentru această ţară, nopţi negre în negru de smoală. Pe chipuri albe fără de viaţă, stirigoi ai lumilor de dincolo, stirigoi rătăciţi pe culoare de timp fără lumină, distrug acest popor. Osemitele străbunilor plâng prin furtunile care vin peste noi, prin arşiţa şi nefericirea noastră. Toţi suntem la un grad de tensiune maximă.

Vă puneţi numele pe foi albe, cu semne negre, de crimă, în dosul cărora vă ascundeţi urâţenia sufletească când veniţi să vă votăm. Nu numai votul poate fi opţiunea noastră! În sminteala iluziei voastre că aveţi dreptate, că nu aveţi sfârşit, că nu veţi lua resturi umane şi de suflete după voi, vă înşeală ! Tăcerea sau discuţiile sterile, cu motivaţii şi argumente absurde şi abjecte, care nu au legătură decât cu viaţa voastră găunoasă, nu vă garantază că nu puteţi oricând să ajungeti în faţa porţii morţii ! Nu uitaţi asta, voi cei din vârful unei piramide, fără bază, că veţi fi iertaţi pentru ce aţi făcut în ultimii dozeci de ani, acestei ţări ! Trebuie să vină timpul când în spatele uşii întunericului nu va mai fi nimeni când va intra şi acolo lumina !

2010 Copii care ard în spitalele României !

Autor Viorel Muha

Publicat de: Viorel Muha la data de: 17-03-2011, 7:05 pm
Cuvinte cheie: Spital | Reanimare | Crima | Dezastru Social | Romania 1990 - 2011