Ieri, periindu-mi parul, gandeam de s-ar putea
sa-mi pieptan tot amarul, sa-l uit ....atat as vrea...

Fara macar o umbra, sa redevin copila,
ce am lasat-o-n urma...si nu stia ce-i sila...

Naiva cum eram,credeam in toata lumea...
in vise mai speram si le-asteptam menirea...

Dar am uitat de vise...tradat-am fost de lume...
traiesc fara sa-mi pese de imi mai spun pe nume...

Azi, pieptanandu-mi parul,ma vad iar in oglinda...
nu pot sa-i trec hotarul ...o clipa sa ma prinda...

Sa vad alte tinuturi...o lume pentru mine...
fara trecut si ganduri, doar vise si iubire...

Ma supar si ma doare...nu pot sa fac nimic...
sa inventez un soare al meu, oricat de mic...

Deci,maine sparg oglinda sa pot ucide-amarul…
sa nu mai fac risipa de timp, sa-mi perii parul...

Tweet

Publicat de: mirela câmpan la data de: 22-07-2011, 10:02 pm
Cuvinte cheie: cuvinte

---

Expeditor: (nume prenume) *	Destinatar: (nume prenume) *
Expeditor: (e-mail) *	Destinatar: (e-mail) *
Mesaj Personal
* * campuri mandatorii